a:

Limita eficientă stabilită de teoria portofoliilor moderne (MPT) poate oferi o estimare a unui portofoliu optim care să permită suma maximă de returnare posibilă pentru o anumită cantitate de risc și utilizează corelația ca o statistică în măsurarea sa. MPT poate, de asemenea, să ajute la definirea celui mai scăzut nivel de risc pentru un nivel stabilit de randamente posibile.

MPT utilizează corelația ca una dintre statistici pentru a determina ce active să fie incluse într-un portofoliu. Frontiera eficientă este o soluție curbă care identifică valoarea randamentului așteptat pentru o anumită sumă de risc. Amestecul exact de active care trebuie inclus într-un portofoliu depinde de volumul de risc pe care investitorul individual îl dorește să îl ia. Un portofoliu pentru un investitor care se confruntă cu risc se află într-un punct diferit de-a lungul frontierei eficiente decât un portofoliu pentru un investitor care caută o rentabilitate mai mare și dorește să-și asume un risc mai mare.

AD:

Pentru fiecare activ individual care trebuie inclus într-un portofoliu, MPT măsoară deviația medie, standard și corelația cu alte active din portofoliu. Coeficientul de corelare este o statistică descriptivă care măsoară modul în care două active se mișcă unul față de celălalt. Acesta este prezentat pe o scară de -1 la 1. Corelația perfectă este reprezentată de un coeficient de 1, în timp ce o corelație absolută negativă are un coeficient de -1.

Corelația este determinată prin regresarea liniară a prețurilor pentru fiecare activ una față de cealaltă. Calculul regresiei liniare oferă un coeficient de corelare. Un grafic al mișcărilor de preț utilizate într-o regresie liniară arată o relație ascendentă pentru activele cu o corelație pozitivă și o relație descendentă pentru activele cu o corelație negativă.

Acest coeficient de corelație este o relație istorică, iar relația dintre active nu poate continua în viitor. Corelațiile dintre active se pot schimba, precum și volatilitatea activelor individuale. Ca atare, investitorii ar putea dori să își reechilibreze periodic portofoliile pentru a-și menține expunerea la risc și pentru a obține nivelul optim de corelare între active.

Conceptul de corelare este strâns legat de diversificare. Includerea a două active într-un portofoliu cu o corelație negativă diversifică portofoliul global și contribuie la reducerea volatilității. Diversificarea poate ajuta la amortizarea unui portofoliu global de la schimbările majore ale prețurilor activelor. MPT a stabilit în mod matematic că diversificarea maximă este obținută în general după includerea a 30 de stocuri diferite într-un portofoliu.Includerea oricăror stocuri mai mari de 30 nu reduce diversificarea cu nici o sumă măsurabilă.

MPT a fost inițial creat de Harry Markowitz în 1952, pentru care a câștigat premiul Nobel pentru economie în 1990. MPT a avut un impact dramatic asupra construcției portofoliului. Totuși, MPT trebuie să evalueze cu exactitate corelația între active ca fiind utilă. Pe mãsurã ce numãrul de active dintr-un portofoliu crește, se mãreºte ºi calculele de corelare. Astfel, corelația este adesea calculată în diferite sectoare, și nu pe active individuale, pentru a atenua acest dezavantaj.