Cum se utilizează costul marginal al producției pentru a găsi un nivel optim de producție?

Las diez principales características de la Escuela Austriaca | Walter Block (Iulie 2024)

Las diez principales características de la Escuela Austriaca | Walter Block (Iulie 2024)
Cum se utilizează costul marginal al producției pentru a găsi un nivel optim de producție?

Cuprins:

Anonim
a:

Costul marginal al producției poate fi urmărit pentru a arăta nivelul optim de producție în cazul în care costul de producție pe unitate este cel mai mic și, prin urmare, marja de profit este cea mai ridicată. Costul marginal al producției este diferența dintre costurile medii totale și de producție pe unitate care rezultă din producerea unei unități suplimentare de produs.

Costuri de producție

Creșterea producției mărește atât costurile totale de producție, cât și veniturile totale. Cu toate acestea, există un nivel optim de producție în care veniturile în comparație cu costurile sunt ideale, oferind cea mai mare marjă de profit totală pentru o companie.

Costurile de producție constau în costuri fixe și costuri variabile. Costurile fixe reprezintă costurile relativ stabile, în curs de desfășurare, ale unei afaceri care nu depinde de nivelurile de producție. Costurile fixe includ costurile generale generale ale salariilor și ale salariilor, plățile de închiriere a clădirilor sau costurile cu utilitățile. Costurile variabile sunt cele direct legate de nivelurile de producție, cum ar fi costul materialelor utilizate în producție sau costul operării mașinilor în procesul de producție.

Modificarea costurilor de producție marginală

Luați în considerare o companie cu costuri fixe de 1 000 de dolari pe lună, care produce 1 000 de unități pe lună. Astfel, costurile fixe pe unitate sunt $ 1. În cazul în care compania crește producția la 2 000 de unități pe lună, atunci costul său fix scade doar la 50 de cenți pe unitate. Reducerea costului de producție pe unitate mărește marja de profit pe unitate pentru companie.

Totuși, la un moment dat, compania atinge nivelul optim de producție, punctul în care producerea mai multor unități ar crește costul de producție per unitate. La un moment dat, costul producției suplimentare determină creșterea costurilor fixe și variabile. De exemplu, creșterea producției care depășește un anumit nivel poate implica plata unor sume prohibitiv ridicate ale orelor suplimentare plătite lucrătorilor, sau costurile de întreținere a mașinilor ar putea crește semnificativ. Acesta este motivul pentru care companiile monitorizează costurile de producție și veniturile pentru a determina nivelul de producție ideal.