Prognozele pentru economia franceză sunt modeste, deși majoritatea economiștilor au o perspectivă generală pozitivă, determinată de prețurile scăzute ale energiei și de deprecierea monedei euro. Creșterea lentă și șomajul ridicat, în special în rândul lucrătorilor tineri, reprezintă probleme reale pentru Franța. Acești factori reprezintă productivitatea pierdută și barierele în calea inovării, semănând semințele pentru problemele viitoare. Cele mai importante provocări pentru Franța din 2016 se referă la absorbția corespunzătoare a șocurilor de creștere lentă și a șomajului ridicat, în timp ce politicienii se stabilesc pe un curs adecvat pentru depășirea acestor vânturi.

1. Creșterea lentă

Produsul intern brut (PIB) al Franței este prognozat să crească la aproximativ 1,3% în 2016, ceea ce nu este deosebit de rapid în ciuda accelerării din 2015. Presiunile fiscale sunt un factor major, deoarece agențiile guvernamentale naționale, regionale și locale va acționa într-un buget relativ restrictiv. Cheltuielile guvernamentale din Franța se apropie de 57% din PIB total, care este cu 10 puncte procentuale mai mare decât media zonei euro și cu 16 puncte procentuale peste media OECD (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare). Prin urmare, reducerea deficitelor fiscale este un obiectiv evident, deși aceste măsuri vor genera în mod necesar o diminuare a PIB-ului în termenul imediat.

Economia Franței este puternic expusă sectorului serviciilor, care reprezintă mai mult de 70% din producția internă, potrivit unor estimări. Spre deosebire de industria prelucrătoare sau de alte industrii productive, industria serviciilor, cum ar fi turismul și divertismentul, în general nu înregistrează o creștere rapidă a capacității de producție, adusă de îmbunătățirile tehnologice și accesul la lanțurile valorice globale. În schimb, productivitatea multor ocupații de servicii crește alături de creșterea economică, ceea ce creează provocări pentru creșterea salariilor în aceste industrii; creșterea salariilor este teoretic legată de creșterea productivității pe termen lung.

2. Nivel ridicat de șomaj

La sfârșitul anului 2015, rata șomajului din Franța a crescut la 10,6%. Prin comparație, rata medie a șomajului în Uniunea Europeană este de 9,3%. Ca și în majoritatea Europei, șomajul în rândul tinerilor este mai mare decât cel al populației generale din Franța. Șomajul în rândul tinerilor în Franța a fost de 24,7% în octombrie 2015, ceea ce reprezintă cu aproximativ 3 puncte procentuale mai mare decât media UE. Șomajul susținut înalt indică faptul că o mare parte a populației nu poate participa la bogăția generată de o societate, iar rețelele de siguranță socială care trebuie introduse pentru a se potrivi șomerilor vor crește în mod necesar și vor fi susținute de o fracțiune mai mică a populației. Sărăcia susținută a tinerilor este deosebit de îngrijorătoare, deoarece îngreunează dezvoltarea abilităților și acumularea de avere a generației care ar trebui să conducă economia în deceniile viitoare.Nu există nicio îndoială că regulamentele muncii din Franța au contribuit la șomajul și sub-ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor participanți la piața forței de muncă.

3. Reformele economice

Deși diferitele fracțiuni politice nu pot fi de acord cu cele mai potrivite metode de reformă, problema șomajului și creșterea anemică prelungită reprezintă dovezi suficiente care sugerează că politica trebuie să evolueze pentru a remedia deficiențele economiei Franței. OCDE a cerut Franței să își reformeze piața muncii și să reducă cheltuielile publice, iar unele autorități de reglementare, cum ar fi Ministrul Economiei, Emmanuel Macron, s-au mutat să răspundă acestor apeluri la schimbare. Anumite reglementări menite să protejeze muncitorii au fost identificate ca fiind excesive și prea restrictive de către detractorii care pretind că este prea dificil pentru multe companii să facă disponibilizările necesare sau să obțină o scară eficientă.

Avocații pentru reformă sugerează că ocuparea forței de muncă și creșterea economică sunt îngreunate de un guvern umflat și că legile muncii creează un factor de descurajare pentru creșterea corporativă, ceea ce înrăutățește efectiv ocuparea forței de muncă. Astfel de măsuri au fost întâmpinate cu o examinare intensă și speculații că unii politicieni francezi sunt influențați prea ușor de către instituțiile externe. Oamenii și politicienii din Franța trebuie să evalueze opțiunile disponibile și să decidă calea reformelor care este cea mai eficientă atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. Cu toate acestea, este clar că ceva trebuie să se schimbe pentru a îmbunătăți perspectiva pe termen lung a țării în raport cu unii dintre vecinii săi mai productivi.