a:

Potrivit economiei de echilibru general, un monopol poate identifica sau crea o curbă rigidă a cererii, poate restricționa aprovizionarea și provoca pierderi de pierdere în greutate pentru economie. Acordarea subevaluării unui bun sau a unui serviciu pe piață este cunoscută ca o insuficiență a pieței. Metodologia de bază este măsurată în raport cu conceptul de concurență perfectă în economia teoretică.

Monopolul general al echilibrului

Economia generală a echilibrului se referă la un model al secolului al XX-lea dezvoltat de economiștii neoclasici despre o noțiune specifică și nerealistă de piețe perfect competitive. Teoria monopolistă clasică a fost fondată - și în mod normal este încă discutată astăzi - în această tradiție.

După teorie, rezultatele eșecului pieței atunci când puterea este concentrată într-un monopol (un singur furnizor al unui bun sau serviciu), o monopsonie (un singur cumpărător al unui bun sau serviciu), un oligopol cartelizat (câțiva furnizori mari care refuză să concureze direct) sau un monopol natural (în care o structură neobișnuită a costurilor conduce la un rezultat eficient al unei singure firme).

În mod tipic, toate aceste rezultate posibile sunt în mare măsură acoperite de concepțiile moderne de monopol. Se tem că firmele monopoliste vor profita de poziția lor pentru a obliga consumatorii să plătească prețuri mai mari decât echilibrul.

Provocările istorice și teoretice

Mulți economiști și economiști nu contestă validitatea teoretică a economiei de echilibru general datorită ipotezelor extrem de nerealiste în modelele concurențiale perfecte. Unele dintre aceste critici se extind și la adaptarea sa modernă, la echilibrul general stochastic general.

Chiar dacă aceste provocări nu contravin argumentelor fundamentale pentru insuficiența de piață monopolizată, istoricul nu oferă aproape nici un exemplu de monopoluri de piață. Cu alte cuvinte, teoria insuficienței pieței de monopol are o experiență empirică slabă.

Milton Friedman, Joseph Schumpeter, Mark Hendrickson și alții sugerează că singurele monopoluri care cauzează eșecul pieței sunt protejate de guvern. Un monopol politic sau juridic poate impune prețuri monopol, deoarece statul a ridicat bariere în calea concurenței.

Această formă de monopol a stat la baza sistemului economic mercantilist din secolele 16 și 17. Exemple moderne includ utilități și educație.