Investitorii care se apropie de vârsta de pensionare ar putea dori să își revizuiască portofoliile pentru a determina dacă investițiile pe care le dețin sunt adecvate. Un aspect al portofoliilor pe care investitorii doresc să le ia în considerare este dacă este mai bine să dețină investiții pasive sau active în pensionare. Există avantaje și dezavantaje pentru ambele tipuri de investiții. Investițiile gestionate pasiv au adesea taxe mai mici. Managerii activi trebuie să justifice cheltuielile suplimentare pentru gestionarea investițiilor. Pe de altă parte, investițiile gestionate în mod activ pot avea o mai bună gestionare a riscurilor, mai ales pentru fondurile de obligațiuni sau fondurile care vizează veniturile cu volatilitate scăzută. Situația financiară unică pentru fiecare investitor care se apropie de pensionare este, de asemenea, importantă. Mărimea portofoliului și toleranța la risc a investitorului individual dictează tipul de investiții de făcut.

Popularitatea investițiilor pasive

Fondurile pasive au câștigat rapid popularitate. În 2014, fondurile pasive au avut intrări de capital în valoare de 166 miliarde USD, în timp ce fondurile active de capital au înregistrat ieșiri de 98 USD. 4 miliarde de euro. În mod clar, mulți investitori văd avantajele investiției pasive. Cu toate acestea, anumiți investitori, inclusiv cei cu portofolii mai mari, ar putea dori să ia în considerare alocările pentru fondurile gestionate în mod activ.

-

Teoria investițiilor pasive

Investiția pasivă se referă la un tip de gestionare a investițiilor în care fondurile mutuale sau fondurile tranzacționate la bursă (ETF) reflectă performanța unui indice de piață. Acesta este exact opusul managementului activ în care managerul de fonduri încearcă să bată în mod activ performanța pieței globale.

Cei care subscriu la ipoteza pieței eficiente (EMH) doresc să investească în fonduri mutuale și ETF-uri gestionate pasiv. EMH consideră că piața reflectă cu exactitate toate știrile și informațiile disponibile. Piața este capabilă să absoarbă rapid informații noi, ceea ce se reflectă prin ajustarea corespunzătoare a prețurilor acțiunilor. Este imposibil să învingă rentabilitatea globală a pieței datorită eficienței pieței. Ca atare, nu are sens să încerce să batăm piața. Mai degrabă, câștigarea unei simple expuneri la o piață care, în general, are tendințe ascendente în timp este cea mai bună abordare.

Avantajele investiției pasive

Există o serie de avantaje pentru investițiile pasive. Principalul avantaj îl reprezintă ratele reduse și taxele reduse. Companiile pasive de investiții trebuie să reproducă doar performanța indexului pe care îl urmăresc. În general, aceasta are ca rezultat o cifră de afaceri scăzută, costuri reduse de tranzacționare și cheltuieli de gestionare reduse. De exemplu, un fond mutual sau ETF care urmărește S & P 500 poate avea un raport de cheltuieli de numai 0,2%. Un fond mutual de capital acționar poate avea cu ușurință o rată a cheltuielilor mai mare de 1.0%. Într-o perioadă de timp, 0.80% poate schimba semnificativ performanța unei investiții.

Un alt avantaj major pentru investițiile pasive este transparența. Este ușor să știți ce are fondul în orice moment. Deși exploatațiile unui fond gestionat activ sau ETF se pot schimba destul de des, investițiile pasive au o previzibilitate mai mare. Acest lucru permite investitorilor să ia decizii mai informate. De exemplu, dacă un investitor este preocupat de volatilitate într-o anumită parte a pieței, el poate să-și dea seama cu ușurință expunerea la această zonă. Cu toate acestea, cu o investiție gestionată în mod activ, este mai dificil să știți exact ce are un fond.

Impactul impozitelor este și un alt avantaj distinct al investițiilor pasive. Din moment ce fondurile indexului nu-și schimbă foarte des exploatațiile, nu se declanșează impozite mari pe câștigurile de capital. Cu un fond activ, cifra de afaceri mai mare poate avea ca rezultat impozitul pe câștigurile de capital pentru anul. Acest lucru ar putea atrage investitorii în gardă dacă nu așteaptă o factură fiscală.

Dezavantaje ale investițiilor pasive

Există anumite dezavantaje pentru investițiile pasive. Un risc major este posibilitatea unei scăderi mari a pieței. S & P 500 a scăzut în jurul valorii de 36% în 2008. Valoarea fondurilor indexate care au urmărit S & P 500 au înregistrat pierderi majore. Un manager activ ar putea fi destul de priceput să efectueze anumite operațiuni de acoperire sau să limiteze expunerea pe piață în perioade de volatilitate mai mare. Acest lucru poate reduce retragerea pentru o investiție.

Un alt dezavantaj pentru investițiile pasive îl reprezintă lipsa controlului investițiilor componente în index. De exemplu, piața de obligațiuni cu randament ridicat a înregistrat o volatilitate semnificativă în cursul celei de-a doua jumătăți a anului 2015. Un motiv al volatilității este continuarea prețurilor scăzute ale mărfurilor, care au afectat companiile mai mici de petrol și gaze. Companiile mai mici de petrol și gaze își finanțează adesea operațiunile și extinderile prin emiterea de datorii de calitate inferioară. Un investitor care deține fonduri index care urmăresc obligațiuni cu randament ridicat are o expunere semnificativă la acest sector al pieței cu randament ridicat. Singura modalitate prin care investitorul poate limita această expunere este să iasă din poziție. În mod alternativ, în cazul în care investitorul este bullish pe anumite obligațiuni din sectorul cu randament ridicat, acesta este blocat de participațiile din index.

Avantajele investițiilor active

Negativele investițiilor pasive subliniază unele dintre pozitivele investițiilor active. Investițiile gestionate în mod activ pot încerca să reducă expunerea în perioadele de volatilitate ridicată, în timp ce investițiile pasive doar urmăresc piața. Managerii activi pot utiliza strategii de acoperire împotriva riscurilor, cum ar fi opțiunile sau vânzarea de acțiuni scurte, pentru a încerca și a obține profit pe piețele în scădere. În mod alternativ, managerii activi pot reduce sau pot părăsi complet anumite sectoare atunci când volatilitatea crește. Managerii activi au flexibilitate, spre deosebire de investițiile pasive.

În plus, investițiile active pot încerca să bată randamentele pieței, ducând la posibilitatea unor câștiguri depășite. Investițiile pasive oferă doar performanțe medii. Totuși, aceasta se bazează pe performanța managerului.Managerii consecvenți cu randamente bune vin adesea cu cheltuieli mai mari. În plus, nu există nici o garanție că performanța trecută pentru un fond activ va continua în viitor.

Suficiența managementului activ

Ca o chestiune practică, investitorii cu portofolii mai mari au o poziție mai bună de a aloca o parte din activele lor investițiilor active, în timp ce încă se expun la indicii pasivi. Acești investitori ar putea dori să tragă pentru câștiguri investiționale exagerate și, în general, au acces la consultanță financiară mai bună. Cu toate acestea, investitorii mai mici nu trebuie să se teamă. Chiar și Warren Buffett și-a sfătuit proprietatea să-și pună 90% din activele sale într-un fond cu indice low-cost ce urmărește S & P 500. Dacă această abordare este suficient de bună pentru Buffett, ar trebui să servească cel mai bine investitorii.