a:

În domeniul financiar, termenul de levier apare adesea. Atât investitorii, cât și companiile folosesc leverage pentru a genera un randament mai mare al activelor lor. Cu toate acestea, utilizarea efectului de pârghie nu garantează succesul, iar posibilitatea unor pierderi excesive este mult îmbunătățită în pozițiile cu efect ridicat de îndatorare. Pentru companii, există două tipuri de pârghii care pot fi utilizate: pârghie de exploatare și pârghie financiară.

Pârghia de exploatare se referă la rezultatul diferitelor combinații de costuri fixe și costuri variabile. În mod specific, raportul dintre costurile fixe și cele variabile pe care le utilizează o companie determină cantitatea de pârghie de exploatare utilizată. O companie cu un raport mai mare dintre costurile fixe și cele variabile se spune că folosește mai mult pârghie de exploatare. În cazul în care costurile variabile ale unei companii sunt mai mari decât costurile fixe ale acesteia, se consideră că societatea utilizează mai puțin efect de exploatare. Modul în care o afacere face vânzări este, de asemenea, un factor în cât de mult efect de levier pe care îl are. O firmă cu puține vânzări și marje mari este considerată a fi extrem de profitabilă. Pe de altă parte, se spune că o firmă cu un volum mare de vânzări și marje reduse este mai puțin afectată.

Pârghie financiară apare atunci când o firmă decide să finanțeze majoritatea activelor sale prin preluarea datoriilor. Firmele fac acest lucru atunci când nu reușesc să strângă suficient capital prin emiterea de acțiuni pe piață pentru a-și satisface nevoile de afaceri. Atunci când o firmă preia datoriile, ea devine o datorie pe care trebuie să plătească dobândă. O companie va prelua numai sume importante de datorii atunci când consideră că rentabilitatea activelor (ROA) va fi mai mare decât dobânda aferentă creditului.

O firmă care operează atât cu o pârghie de exploatare cât și cu o pârghie financiară mare face o investiție riscantă. O pârghie de exploatare ridicată înseamnă că o firmă face puține vânzări, dar cu marje mari. Acest lucru poate prezenta riscuri semnificative dacă o firmă prognozează în mod incorect viitoarele vânzări. Dacă o prognoză viitoare de vânzări este puțin mai mare decât ceea ce se întâmplă, acest lucru ar putea conduce la o diferență uriașă între fluxul de numerar real și bugetat, ceea ce va afecta în mare măsură capacitatea de operare a unei firme în viitor. Cel mai mare risc care rezultă din efectul ridicat de îndatorare financiară apare atunci când ROA-ul unei societăți nu depășește dobânda de la împrumut, ceea ce diminuează considerabil randamentul societății pe capital și profitabilitatea.

Pentru a afla mai multe, vedeți

Introducere la Analiza fundamentală , Înțelegerea subtilităților din ROA Vs. ROE și Când companiile împrumută bani .