Ce este teoria structurii capitalului?

Estructura óptima del capital (Aprilie 2025)

Estructura óptima del capital (Aprilie 2025)
AD:
Ce este teoria structurii capitalului?

Cuprins:

Anonim
a:

În managementul financiar, teoria structurii capitalului se referă la o abordare sistematică a finanțării activităților de afaceri printr-o combinație de acțiuni și pasive. Teoriile structurale de capital concurente explorează relația dintre finanțarea datoriei, finanțarea de capitaluri proprii și valoarea de piață a firmei.

Abordarea tradițională

Conform teoriei tradiționale, o companie ar trebui să urmărească să minimizeze costul mediu ponderat al capitalului (WACC) și să maximizeze valoarea activelor sale tranzacționabile. Această abordare sugerează că utilizarea finanțării datoriei are o limită clară și identificabilă. Orice capital datorat dincolo de acest punct va crea o devalorizare a companiei și o pârghie inutilă.

AD:

Managerii și analiștii financiari trebuie să facă anumite ipoteze în cadrul abordării tradiționale. De exemplu, rata dobânzii aferentă datoriei rămâne constantă pe parcursul oricărei perioade și crește cu efect de levier suplimentar în timp. Rata de rentabilitate așteptată din capitalurile proprii rămâne, de asemenea, constantă, înainte de o creștere treptată cu efect de levier. Acest lucru creează un punct optim la care WACC este cel mai mic înainte de a se ridica din nou.

Alte abordări

O alternativă populară față de teoria structurilor tradiționale de capital este abordarea Modigliani și Miller. Abordarea MM are două propuneri centrale. Primul spune că structura capitalului și valoarea companiei nu au o corelație directă; în schimb, valoarea firmei depinde de câștigurile viitoare preconizate. A doua propunere afirmă apoi că pârghia financiară crește câștigurile viitoare preconizate, dar nu și valoarea firmei. Acest lucru se datorează faptului că câștigurile viitoare pe bază de levier sunt compensate de creșterile corespunzătoare ale ratei de rentabilitate solicitate.

Teoria ordinii de cotitură se concentrează pe costurile asimetrice ale informațiilor. Această abordare presupune că companiile își acordă prioritate strategiei de finanțare pe baza celei mai puțin rezistente. Finanțarea internă este prima metodă preferată, urmată de finanțarea datoriei și a capitalului extern în ultimă instanță.