a:

Numărul minim de simulări care ar trebui executat pentru o evaluare în mod rezonabil a valorii la risc (VaR) este considerat, în general, de 1 000, dar standardul din industrie trebuie să aibă un minim de 10 000 de simulări.

Metoda Monte Carlo pentru evaluarea VaR este o variație a metodei returnărilor istorice, care se bazează pe generarea de numere aleatorii. Principalul avantaj al acestei metode este acela că, de obicei, consideră că există o gamă mult mai largă de rezultate posibile decât metoda istorică, oferind o evaluare mai precisă a riscului total. Avocații metodologiei istorice susțin că rezultatele istorice reale oferă o evaluare mai realistă a nivelurilor probabile de risc, chiar dacă acestea nu includ toate scenariile posibile.

VaR este un instrument de evaluare a gestionării riscurilor care a fost dezvoltat pentru a mări măsura tradițională a riscului de volatilitate. Problema identificată cu măsurile de volatilitate este că ei nu disting, de obicei, între volatilitate bună și volatilitate proastă. Volatilitatea nu reprezintă cu adevărat un risc dacă acționează pentru a crește valoarea unei investiții. VaR se bazează pe evaluarea riscului concentrată asupra răspunsului la întrebarea privind pierderea maximă potențială - sau mai precis, nivelul maxim de pierderi potențiale sau nivelul temporar de retragere care se poate aștepta în mod rezonabil să se producă. De exemplu, în timp ce este teoretic posibil să se înregistreze o pierdere de 100% din achiziția de acțiuni la General Motors, aceasta nu este o posibilitate realistă. VaR a devenit o metodă pe scară largă utilizată pentru evaluarea riscurilor în marile companii de servicii financiare și de investiții.

Valoarea VaR măsoară pierderile potențiale ale unui activ individual sau ale unui întreg portofoliu de investiții într-o anumită perioadă de timp și cu un nivel de încredere specificat. Nivelul de încredere este în esență o măsură de probabilitate. De exemplu, dacă calculul VaR al unui activ de investiție este de 1 000 USD pentru o perioadă de o lună, cu un nivel de încredere de 95%, înseamnă că există doar o probabilitate de 5% de a suferi o pierdere mai mare de 1 000 USD în cadrul interval de timp de o lună. Calculele VaR pot specifica orice nivel de încredere, însă acestea sunt cele mai tipice pentru nivelul de încredere de 90%, 95% sau 99%.

Cele trei metode primare utilizate pentru calculul VaR sunt metoda istorică, metoda varianță-covarianță și metoda de simulare Monte Carlo. Metoda istorică folosește contribuția veniturilor istorice reale asupra unui activ investițional, reorganizându-le astfel încât să apară în ordine din cele mai grave rezultate ale pierderilor, până la cel mai bun profit. Rezultatul, de obicei, seamănă cu o curbă obișnuită a clopotului statistic, care arată o probabilitate mai mare pentru randamentele mai frecvente și cu cea mai mică probabilitate pentru cele mai mici investiții obișnuite.

În loc de rentabilități istorice reale, metoda Monte Carlo utilizează un generator de numere aleatorii pentru a produce o serie de rezultate posibile în ceea ce privește rentabilitatea investiției. O potențială slăbiciune a metodei constă în efectul pe care numărul inițial generat aleatoriu îl poate avea asupra rezultatelor globale, motiv pentru care se recomandă executarea a cel puțin 1 000 de simulări. Fiecare simulare produce rezultate diferite, dar un număr mai mare de simulări are ca rezultat o variație medie mai mică între simulări.