a:

O serie de componente de risc ar trebui luate în considerare în ceea ce privește orice investiție în obligațiuni, deoarece obligațiunile, ca orice investiție, prezintă riscuri. Componentele evaluării riscului / recompensării pentru o investiție în obligațiuni includ prețul, ratele dobânzii, considerațiile fiscale, perioada de scadență și ratingul de credit al emitentului. Principalele riscuri pentru investitori de a lua în considerare achiziționarea unei obligațiuni scadente sunt riscul ratei dobânzii, riscul inflației și riscul de apel.

AD:

Obligațiunile de emisiune sunt emise de entități guvernamentale din S.U.A., instituții financiare, administrații de stat și municipale și corporații. Cu obligațiuni scoase din emisiune, obligațiunea are o scadență declarată, însă emitentul are opțiunea de a răscumpăra obligațiunile înainte de data scadenței. De obicei, există o perioadă inițială în care obligația nu poate fi apelată. După această perioadă, obligațiunea poate fi apelată în orice moment înainte de scadență sau este posibil să existe un program de convorbiri creat la emiterea obligațiunii, indicând date specifice în care obligațiunea poate fi răscumpărată după perioada fără apel. Când se cheamă obligațiunile, ele sunt răscumpărate pentru valoarea nominală, plus orice dobândă acumulată până la acel punct.

Riscul de bază cu obligațiuni nevărsate este acela că acestea pot fi solicitate, răscumpărate anticipat de către emitent, ceea ce are ca rezultat faptul că investitorul în obligațiuni primește mai puțină rentabilitate a investiției decât anticipase. În cazul în care rata dobânzii scade în perioada în care obligațiunea este deținută înainte de scadență, emitentul poate solicita obligațiunea de a emite noi obligațiuni la rate ale dobânzii mai mici, reducând costul capitalului emitentului.

Un risc colateral cu riscul de apel este riscul de reinvestire. Dacă o obligațiune este chemată pentru că ratele dobânzilor au scăzut, investitorul în obligațiuni poate reinvesti principalul său în obligațiuni care plătesc ratele dobânzilor recente, mai mici sau investește în obligațiuni de calitate inferioară dacă investitorul dorește să încerce să câștige o rată a dobânzii mai mare. Pentru a compensa investitorul pentru riscul de apel și de reinvestire, obligațiunile emise în mod obișnuit oferă randamente mai mari decât obligațiunile nevărsate. La evaluarea unei posibile investiții în obligațiuni emise în rate, un investitor ar trebui să ia în considerare atât randamentul până la scadență, cât și randamentul la care trebuie să apeleze, ceea ce reprezintă randamentul pe care obligațiunea îl va restitui dacă este răscumpărat imediat după perioada inițială de neconversie. Un investitor ar trebui să ia în considerare numai obligațiunile scoase la vânzare dacă ambele randamente posibile reprezintă o rentabilitate acceptabilă a investiției.

Pentru orice investiție care trebuie păstrată pentru o perioadă lungă de timp până la maturitate, există riscul de inflație. Acesta este, în esență, riscul ca inflația să depășească câștigurile obținute din investiții, astfel încât până la data la care investiția să se maturizeze, puterea de cumpărare a fondurilor primite va fi mai mică decât cea a investiției inițiale a investitorului.

Riscul de credit, asociat cu bonitatea emitentului, reprezintă o altă precizare privind riscul pe care trebuie să o aibă investitorii de obligațiuni - posibilitatea ca emitentul de obligațiuni să nu plătească. Investitorii pot consulta diferite companii de rating, desemnate de Comisia pentru Valori Mobiliare și de Burse ca organizații de rating statistice recunoscute la nivel național, pentru ratingurile de credit ale emitenților de obligațiuni.

Lichiditatea este un risc suplimentar dacă un investitor decide să-și vândă obligațiunile pe piața secundară. Aprecierea în prețul obligațiunilor este, de obicei, limitată pentru obligațiunile nevărsate.