a:

O întoarcere anuală se poate referi la datele financiare fundamentale sau la veniturile obținute din titluri generate de dividende și apreciere. Situațiile financiare conțin doar informații privind datele contabile fundamentale. Depunerea de valori mobiliare nu conține informații privind randamentele datorate aprecierii activelor, deși dividendele plătite în numerar sunt conținute în situațiile fluxurilor de trezorerie, iar dividendele sunt un element de calcul al returnărilor acționarilor. Retribuțiile fundamentale sunt sub forma unor profituri nete. O serie de valori sunt folosite de investitori pentru a măsura profiturile fundamentale, inclusiv rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea activelor și rentabilitatea capitalului investit.

Rentabilitatea capitalului propriu (ROE) este raportul dintre venitul net anual și capitalul mediu total al acționarilor. Capitalurile proprii, denumite și valori contabile, sunt egale cu activele totale minus totalul pasivelor și reprezintă un element din bilanț. ROE indică venitul obținut din activele companiei și măsurile de eficiență operațională. ROE este în mod tipic prezentată ca procent, cu procente mai mari fiind de preferat să scadă. ROE este punctul central al analizei DuPont, un instrument conceput în anii 1920 de către compania DuPont, care examinează diferitele elemente operaționale care conduc ROE.

Rentabilitatea activelor (ROA) măsoară cât de bine o companie își utilizează activele pentru a genera venituri. Se calculează prin împărțirea câștigurilor nete anuale pe active totale medii. Activele medii sunt utilizate în formula, deoarece datele din bilanț reprezintă un instantaneu al unui singur moment în timp. Luarea valorii medii între două puncte în timp este o evaluare mai realistă a nivelului activelor pe parcursul perioadei. ROA este cea mai informativă atunci când se compară companii similare, deoarece intensitatea capitalului variază semnificativ de la industrie la industrie.

Capitalul investit este o valoare contabilă calculată din elementele bilanțiere. Capitalul investit nu are o definiție universală, iar formula pentru această valoare poate varia între companii și investitori. Toate variantele încearcă să stabilească valoarea totală a resurselor utilizate pentru creșterea activităților unei întreprinderi. O ecuație populară pentru capitalul investit este datoriile totale mai puțin pasivele curente minus excedentul de numerar. În mod similar, unii investitori consideră că capitalul investit este un activ fix și un capital de lucru fără numerar. Un exemplu al unei definiții mai detaliate în funcție de pasive este obligația totală a datoriilor și a leasing-ului, plus acțiunile totale ale acționarilor, cu excepția numerarului și a investițiilor neoperatorii. Rentabilitatea capitalului investit (ROIC) este raportul dintre câștigurile nete anuale și capitalul investit și este în general exprimat în procente.

Luați în considerare depunerea Apple 10-K în 2014. Apple a înregistrat venit net de 39 dolari, 510 milioane de euro pentru întregul an fiscal. Valoarea medie a capitalului din acel an fiscal a fost de 117, 548 milioane, iar ROE a fost de 33,6%. Comparați aceasta cu 26% ROE postat de Microsoft în aceeași perioadă. Mijloacele medii ale Apple în 2014 au fost de $ 219, 420 milioane. Rentabilitatea activelor a fost de 18% față de 14% ROA pentru Microsoft.