Care sunt diferențele cheie dintre stagflație și hiperinflație?

Las diez principales características de la Escuela Austriaca | Walter Block (Iulie 2024)

Las diez principales características de la Escuela Austriaca | Walter Block (Iulie 2024)
Care sunt diferențele cheie dintre stagflație și hiperinflație?
Anonim
a:

Stagflarea se produce atunci când o perioadă de inflație ridicată coincide cu o economie stagnantă și o șomaj ridicat. Hiperinflația se întâmplă atunci când rata inflației atinge un nivel extrem de ridicat. Inflația menține de obicei o relație pozitivă cu creșterea economică. Atunci când productivitatea este ridicată și economia crește într-un clip sănătos, prețurile cresc pentru a se potrivi cu creșterea veniturilor și creșterea economică. Când inflația decolează într-un ritm care nu se sincronizează cu creșterea economică, apare hiperinflația. Mulți economiști consideră că hiperinflația se hrănește pe sine; odată ce inflația atinge o anumită rată, condițiile pe care le-a adus acolo continuă să o împingă mai sus până când se iau măsuri corective.

Hiperinflația este agravantă în ceea ce privește politica monetară. Metodele eficiente pentru reducerea inflației, cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor și restrângerea ofertei de bani prin vânzarea obligațiunilor de trezorerie (obligațiuni T), tind să încetinească creșterea economică și pot chiar arunca economia într-o recesiune.

Chiar și mai frustrant decât hiperinflația este stagflarea. Cea mai infamă perioadă de stagflație din Statele Unite a avut loc în anii 1970. Fixarea stagflației necesită o influențare a inflației și stimularea economiei în același timp, ceea ce este extrem de dificil. Politicile monetare care stimulează economia tind să agraveze inflația, iar politicile care diminuează inflația suprimă adesea economia.

La începutul anilor 1980, a avut loc o recesiune profundă pentru a eradica stagflația care a afectat anii 1970. Presedintele Rezervei Federale, Paul Volcker, a decis sa obtina o mana asupra inflatiei, crescand agresiv ratele dobanzilor de pana la 20%. În mod previzibil, această acțiune a aruncat economia într-un coș de gunoi; produsul intern brut (PIB) din S.U.A. a contractat cu peste 6%, iar rata șomajului a crescut cu până la 10,8%. Când praful sa stabilit, economia și-a revenit însă fără inflația care a făcut ca costul vieții să fie atât de ridicat în anii 1970.