Ce ipoteze se fac atunci când se efectuează un test t?

Hypothesis testing and p-values | Inferential statistics | Probability and Statistics | Khan Academy (Decembrie 2024)

Hypothesis testing and p-values | Inferential statistics | Probability and Statistics | Khan Academy (Decembrie 2024)
Ce ipoteze se fac atunci când se efectuează un test t?

Cuprins:

Anonim
a:

Ipotezele comune făcute la efectuarea unui test t includ cele referitoare la scala de măsurare, eșantionarea aleatorie, normalitatea distribuției datelor, caracterul adecvat al dimensiunii eșantionului și egalitatea de variație în abaterea standard.

Testul T

Testul t a fost dezvoltat de un chimist care lucrează pentru compania de fabricare a berii Guinness ca o modalitate simplă de a măsura calitatea consistentă a stoutului. Acesta a fost dezvoltat și adaptat în continuare, iar acum se referă la orice test al unei ipoteze statistice în care se presupune că statistica testată corespunde unei distribuții t în cazul în care ipoteza nulă este susținută.

O distribuție t este în esență orice distribuție continuă a probabilității care rezultă dintr-o estimare a mediei unei populații distribuite în mod normal folosind o dimensiune mică a eșantionului și o abatere standard necunoscută pentru populație. Ipoteza nulă este ipoteza implicită că nu există o relație între două fenomene măsurate diferite.

Ipotezele testului T

Prima ipoteză făcută cu privire la testele t se referă la scala de măsurare. Presupunerea pentru un test t este că scala de măsurare aplicată datelor colectate urmează o scală continuă sau ordonată, cum ar fi scorurile pentru un test IQ.

A doua ipoteză făcută este cea a unui simplu eșantion aleatoriu, că datele sunt colectate de la o porțiune reprezentativă selectată aleator din totalul populației.

A treia ipoteză este că datele, atunci când sunt reprezentate grafic, duc la o distribuție normală, o curbă de distribuție în formă de clopot.

A patra ipoteză este că se folosește o dimensiune a eșantionului în mod rezonabil. O mărime mai mare a eșantionului înseamnă că distribuția rezultatelor trebuie să se apropie de o curbă obișnuită în formă de clopot.

Presupunerea finală este omogenitatea varianței. Există variante omogene sau egale atunci când deviațiile standard ale eșantioanelor sunt aproximativ egale.