Atunci când dezvoltăm un portofoliu solid de investiții pentru un client individual, un consultant financiar trebuie să țină cont de factorii cheie care contribuie la crearea celei mai potrivite strategii de investiții. În cele din urmă, preocuparea principală este atingerea obiectivelor financiare ale clientului, iar considerentele-cheie sunt disponibilitatea și capacitatea clientului de a-și asuma riscuri pentru a-și atinge aceste obiective. Există numeroase aspecte fundamentale legate de aceste preocupări, pe care fiecare consultant financiar trebuie să le examineze înainte de a construi un portofoliu solid.

Toleranța la risc față de capacitatea de risc

Toleranța la risc este deseori confundată cu capacitatea de risc, dar realitatea este că, în timp ce cele două sunt similare și legate, cele două concepte sunt destul de diferite una de cealaltă. Poate că cea mai simplă modalitate de a înțelege cele două este să le consideri ca părți opuse ale aceleiași monede.

Atunci când un consultant financiar se ocupă de toleranța unui client la risc, consilierul determină capacitatea mentală și emoțională a clientului de a gestiona riscul. În esență, acest aspect al managementului riscului este înțelegerea și respectarea nivelului de investiții sau a riscului financiar pe care un client îl poate lua confortabil sau gradul de incertitudine pe care îl poate rezista clientul fără a-și pierde somnul. În mod obișnuit, nivelul de risc pe care un client îl consideră acceptabil va varia în funcție de vârsta, stabilitatea financiară și de securitate și obiectivele de investiții pe care clientul dorește sau trebuie să le atingă. Consilierii folosesc uneori chestionare sau sondaje pentru a înțelege mai bine modul în care ar trebui să fie abordarea riscantă.

Partea inversă a monedei este capacitatea de risc, care este mai mult un joc cu numere financiare. Consultantul financiar trebuie să analizeze portofoliul unui client, ținând cont de indicatorii financiari care indică nivelul la care linia de jos a clientului poate rezista riscului în eventualitatea unor pierderi potențiale și poate compara acest lucru cu modul în care riscul potențial benefic este în termeni de câștiguri de capital posibile . Capacitatea de risc este limitată de mai multe aspecte și implică potențialul clientului de a avea nevoie de lichidități sau de acces rapid la numerar, cât de repede clientul trebuie să-și îndeplinească obiectivele financiare.

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate este adesea o sursă majoră de îngrijorare pentru clienți. Abilitatea de a vinde rapid activele și de a le lichida în numerar nu este întotdeauna o necesitate, însă majoritatea investitorilor consideră că este convingător să știe că au capacitatea de a acoperi costuri bruște sau neașteptate, cum ar fi o urgență medicală. Riscul constă în tipurile de investiții pe care le deține clientul. De exemplu, un consultant financiar poate recomanda investiții de capital privat pentru clienții care sunt mai puțin preocupați de accesul rapid la numerar, cu compromisul fiind potențialul pentru profituri semnificativ mai mari.Pe de altă parte, clienții preocupați de lichiditate ar beneficia de investiții în fonduri tranzacționate la bursă (ETF) și acțiuni, care sunt investiții care pot fi ușor lichidate pentru valoarea justă de piață.

Preocupările fiscale pentru investitori

Un consultant financiar trebuie, de asemenea, să determine cum să construiască corect un cont de investiții al clientului, pe baza oricărei preocupări fiscale pe care clientul o poate avea. Acest lucru se bazează în mare măsură pe orizontul de timp al clientului și pe obiectivele investiționale.

De exemplu, considerați că un client construiește un cont de investiții pentru salvarea pentru pensionare și dorește să amâne plățile de impozit pe investițiile clientului până în momentul în care clientul se retrage. Majoritatea clienților preferă să amâne impozitele până la pensionare, deoarece, în general, se vor încadra într-o bandă de impozitare semnificativ mai scăzută atunci, din cauza veniturilor mult mai mici obținute decât în ​​cazul activității active. Pentru un client în această situație, cel mai bun mod de acțiune pe care îl poate lua consilierul financiar este de a realiza investiții prin intermediul unui vehicul, cum ar fi un cont Roth IRA, care permite, în general, retrageri care sunt scutite de taxe și penalități după ce clientul ajunge vârsta 59 1/2. Cu toate acestea, pentru clienții care anticipează retragerea frecventă a capitalului de investiții înainte de pensionare, nu există niciun beneficiu din efectuarea de investiții prin intermediul unui tip de cont de investiții cu amânare fiscală.