Care este diferența dintre rata de acoperire și rata de acoperire a lichidităților?

От постройки Турбо Реактивного двигателя до полета - всего один шаг (Noiembrie 2024)

От постройки Турбо Реактивного двигателя до полета - всего один шаг (Noiembrie 2024)
Care este diferența dintre rata de acoperire și rata de acoperire a lichidităților?

Cuprins:

Anonim
a:

Investitorii și analiștii folosesc rapoarte de acoperire pentru a determina capacitatea unei companii de a-și îndeplini obligațiile financiare. Rata de acoperire a lichidităților a fost dezvoltată special pentru utilizarea în sectorul bancar.

Raportul de acoperire

Companiile cu rapoarte de acoperire solide pot îndeplini obligațiile curente și sunt mai predispuse să facă față unor cheltuieli mari sau neașteptate, fără a afecta negativ operațiunile zilnice sau profitabilitatea. În ceea ce privește investițiile în valoare, rapoartele de acoperire pozitive în mod constant sunt considerate un semn al unei companii bine gestionate, care va oferi beneficii constante acționarilor săi.

Multe rapoarte de acoperire se concentrează asupra activelor lichide ale unei companii ca mijloc de îndeplinire a obligațiilor financiare. O societate poate transforma cu ușurință active lichide, cum ar fi verificarea soldurilor conturilor și a valorilor mobiliare tranzacționabile, în numerar în timp scurt.

Rata de acoperire a lichidității

Criza bancară din 2008 a scos în evidență faptul că, mai ales atunci când vine vorba despre bănci, lichiditatea este mult mai mult decât o simplă preocupare contabilă. Pentru a preveni crizele viitoare, au fost elaborate reglementări pentru a se asigura că toate instituțiile financiare au capacitatea de a rămâne solvabile, chiar și în perioadele de solicitare financiară.

Rata de acoperire a lichidităților se calculează prin împărțirea activelor lichide de înaltă calitate ale băncii cu ieșirile nete anticipate de numerar pentru o perioadă de 30 de zile. Noua regulă impune ca toate băncile să aibă rapoarte de cel puțin 100%. Aceasta înseamnă că, dacă o bancă suferă de o lipsă bruscă de fonduri, ea poate folosi rezervele sale de numerar sau poate vinde active foarte lichide pentru a-și îndeplini obligațiile financiare pentru cel puțin 30 de zile. Această politică financiară obligatorie asigură băncilor timp suficient pentru a rezolva orice criză sau a găsi surse alternative de finanțare înainte ca acestea să recurgă la lichidarea altor active.

Ca orice altă afacere, băncile nu își pot anticipa întotdeauna toate cheltuielile. Spre deosebire de alte întreprinderi, totuși, efectul potențial de domino creat de insolvabilitatea unei singure bănci poate avea un impact durabil asupra economiei. Punerea în aplicare a regulii privind rata de acoperire a lichidităților înseamnă că menținerea suficientelor stocuri de active lichide nu este doar o practică financiară prudentă; este, de asemenea, o cerință legală.