Ratele negative ale dobânzii și randamentele obligațiunilor sunt un fenomen relativ nou, determinat de intenții precum motivarea împrumuturilor comerciale în scopul creșterii economice, creșterea inflației la niveluri moderate și atenuarea aprecierii monedei naționale. Începând cu luna august 2016, rezultatele politicilor negative privind rata dobânzii au fost mixte, țările înregistrând un anumit succes în gestionarea ratelor de schimb, deși creșterea nu a avut încă loc și presiunile deflaționiste rămân.

1. Elveția

Pentru a împiedica aprecierea continuă a francului elvețian față de euro, Banca Națională a Elveției (SNB) a stabilit un curs valutar pentru euro la un curs de schimb de 1,2 franci elvețieni. Înainte de punerea în aplicare a plăților, investitorii, considerând moneda ca un refugiu sigur într-o perioadă de volatilitate a pieței, au împins valoarea francului, rezultând costuri mai mari pentru exporturile țării.

Până la sfârșitul lui 2014, Elveția a acumulat rezerve străine care depășesc 480 miliarde de dolari, ca urmare a susținerii monedei euro, reprezentând 70% din produsul intern brut (PIB) al țării. În plus, posibilitatea de relaxare cantitativă de către băncile centrale din Europa a avut potențialul de a spori costul menținerii cotei existente, datorită slăbirii probabile a monedei euro.

La 15 ianuarie 2015, SNB a anunțat că nu va mai susține moneda euro, ci a adoptat politici de rată a dobânzii negative pentru depozitele overnight ale instituțiilor financiare, precum și asupra depozitelor în străinătate. De la renunțarea la moneda euro, rata negativă a dobânzii la depozite a rămas la 0.75% negativă, iar întreaga curbă a randamentelor pentru obligațiunile guvernamentale elvețiene a plătit rate negative în iulie 2016.

2. Danemarca

Ca și Elveția, conducătorul principal al politicii negative a ratelor dobânzilor practicate de Danemarca, înființat începând din 2012, a fost fondat pe atenuarea aprecierii monedei sale față de euro prin taxarea deponenților străini. Începând cu luna iunie 2016, atât deponenții comerciali, cât și cei externi au primit un deficit negativ de 0,65%, o situație în care estimările băncii centrale vor rămâne probabil până în 2018.

Sectoarele pieței obligațiunilor țării plătesc, de asemenea, randamente negative, achitând de fapt debitori. De exemplu, obligațiunile ipotecare pe termen scurt cu scadența în mai puțin de cinci ani au început să plătească randamente negative în aprilie 2016 și s-au diminuat în continuare pe teritoriul negativ după votul Brexit. În iunie 2016, cele mai scăzute credite ipotecare pe termen scurt au dat un rezultat negativ de 0,31%, iar debitorii care și-au achitat integral comisioanele de împrumut erau în realitate plătiți cecuri de la instituțiile financiare care își păstrau ipotecile.

3. Suedia

După ce Banca Centrală Europeană (BCE) a preluat ratele dobânzilor pe un teritoriu negativ în iunie 2014, Suedia a urmat exemplul prin inițierea politicii ratei negative în februarie 2015. Rata dobânzii de referință în Suedia este stabilită de Consiliul executiv al Central Bank of Sweden, cunoscută și sub numele de Riksbank. Indicatorul de referință este rata la care băncile pot împrumuta sau pot depune fonduri în cadrul structurii unui acord de răscumpărare de șapte zile. Referită în mod frecvent ca rata repo, mecanismul pentru politica privind ratele dobânzilor negative din Suedia este unic în rândul țărilor cu dobânzi negative și a ratelor obligațiunilor, însă efectul net al ratei dobânzii la depozite este, în general, același.

Deși rezultatele ratelor negative au fost amestecate și criticate ca fiind ineficiente, imediat după implementarea de către Suedia a ratelor negative, țara a înregistrat o scădere a presiunilor deflaționiste și o scădere a PIB-ului său, coroana suedeză a slăbit față de monedele cheie. Datorită creșterii PIB-ului, coroana a început să-și revină în august 2015, iar creșterea PIB-ului a scăzut la 0,3% în al doilea trimestru din 2016, cel mai scăzut nivel din primul trimestru al anului 2014. În februarie 2016, Riksbank a redus ratele de la 0. 35% la 0, 5% negativ și a menținut acest nivel la reuniunea sa din iulie 2016.

Key Takeaways

În august 2016, aplicarea ratelor negative ale dobânzii a oferit rezultate mixte Europa și Japonia, din care ultimul a adoptat o politică privind rata negativă în ianuarie 2016, prezentând în același timp o varietate de riscuri sistemice. Aceste riscuri includ presiunea continuă asupra marjelor de creditare pentru băncile comerciale, potențialul de creștere a volatilității monedelor și posibilitatea retragerii în numerar a numerarului, în cazul în care băncile încep să-și impună clienții locali asupra capitalului depus. În special pentru Europa, combinarea acestor riscuri cu rezultatul Brexit adaugă un nivel suplimentar de pericol într-un mediu caracterizat prin economiile fragile care implementează strategii cu risc înalt în căutarea creșterii și a stabilității cursului de schimb.