Probele simple aleatoare și probele stratificate aleatoare diferă în modul în care eșantionul este extras din totalul populației de date. Probele simple aleatoare implică selectarea aleatorie a datelor din întreaga populație, astfel încât fiecare probă posibilă să fie la fel de probabilă. În schimb, eșantionarea stratificată aleatorie împarte populația în grupuri mai mici sau în straturi, pe baza unor caracteristici comune. O probă aleatorie este luată din fiecare strat în proporție directă cu dimensiunea stratului comparativ cu populația. Ansamblurile de mostre sunt apoi combinate pentru a crea un eșantion aleatoriu.
Eșantionarea simplă aleatorie și eșantionarea stratificată sunt ambele tipuri de eșantionare a probabilității în care fiecare probă are o probabilitate cunoscută de a fi selectată. Acest lucru este diferit de eșantionarea judiciară, unde unitățile care urmează să fie eșantionate sunt selectate manual de către cercetător.
Populația este setul total de observații sau date. Un eșantion este un set de observații din partea populației. Metoda de eșantionare este procesul folosit pentru a trage probe din populație. Un eșantion simplu, aleatoriu, este o probă aleatorie extrasă din întreaga populație fără constrângeri legate de modul în care eșantionul este tras. Această metodă nu are nici o tendință la selectarea eșantionului din populație, astfel încât fiecare element de populație să aibă șanse egale de a fi inclus în eșantion.
Probele stratificate aleatoare grupează elementele populației în straturi pe baza anumitor criterii și apoi aleg aleatoriu elemente din fiecare strat proporțional cu dimensiunea stratului față de populație. Cercetătorii trebuie să aibă grijă să se asigure că straturile nu se suprapun. Fiecare punct din populație trebuie să aparțină unei singure straturi, astfel încât fiecare punct să se excludă reciproc. Suprapunerea straturilor ar crește probabilitatea includerii anumitor date în eșantion, înlăturând astfel eșantionul.
Eșantionarea stratificată oferă anumite avantaje și dezavantaje în comparație cu prelevarea aleatorie simplă. Un eșantion stratificat poate oferi o reprezentare mai precisă a populației pe baza caracteristicilor utilizate pentru a împărți populația în straturi.
Pentru populațiile cu caracteristici distinctive importante, eșantionarea stratificată poate crea un eșantion mai reprezentativ. Aceasta necesită adesea o dimensiune mai mică a eșantionului, care poate economisi resurse și timp. În plus, prin includerea unor puncte de probă suficiente din fiecare strat, cercetătorii pot efectua o analiză separată pe fiecare strat individual.
Un eșantion stratificat poate asigura reprezentarea anumitor straturi pentru includerea în populație. Eșantionarea aleatorie nu poate trage puncte de date dintr-un strat mai mic, însă o mostră stratificată include acele probe cu o reprezentare proporțională.
Este nevoie de mai multă muncă pentru a trage o mostră stratificată decât o probă aleatorie. Cercetătorii trebuie să urmărească individual și să verifice datele pentru fiecare strat pentru includere, ceea ce poate dura mult mai mult timp decât eșantionarea aleatorie.
Care sunt dezavantajele utilizării unui simplu eșantion aleator pentru a aproxima o populație mai mare?
Aflați ce este un simplu eșantion aleatoriu, modul în care cercetătorii îl folosesc ca instrument statistic și dezavantajele pe care le implică atunci când aproximează un grup mare.
Care sunt avantajele utilizării unui simplu eșantion aleator pentru a studia o populație mai mare?
Aflați cât de simplu eșantionare aleatorie funcționează și ce avantaje oferă peste alte metode de eșantionare atunci când selectați un grup de cercetare dintr-o populație mai mare.
Cum cercetătorii se asigură că un eșantion simplu aleator este reprezentarea exactă a unei populații mai mari?
ÎNvață ce metodă folosesc cercetătorii pentru a se asigura că o mostră simplă aleatoare aproximează cel mai bine populația mai mare studiată.