Unele dintre cele mai mari și mai puternice companii din lume au fost create prin atragerea de capital pe piețele publice. Companiile petroliere, utilitățile, produsele alimentare și băuturile și companiile de tehnologie au accesat toate piețele publice pentru a-și finanța operațiunile de zi cu zi și pentru a-și dezvolta afacerile. Prin vânzarea tuturor sau a unei părți dintr-o întreprindere într-o ofertă publică, companiile care intră în public primesc un aflux imediat de capital. În timp ce acest lucru ar putea face apel la unele companii, alții înțeleg că proprietatea publică vine la un preț. Alegând să rămână privat, nu trebuie să raporteze unui grup mare de acționari și își pot păstra privat planurile de afaceri și finanțele.

Începând cu publicul
Întreprinderile de tip startup sunt în mod obișnuit constituite ca entități private utilizând capitalul de la proprietari sau investitorii externi, numerarul generat din împrumuturile pentru afaceri și bancare. Atunci când creșterea sau supraviețuirea companiei necesită mai mult capital decât pot oferi aceste surse, acesta poate decide să vândă întreaga sau o parte a afacerii prin oferirea de acțiuni populației. Astfel, companiile devin supuse unei examinări mai intense a autorităților de reglementare și a acționarilor.

Companiile pot fi dispuși să-și sacrifice controlul și viața privată pentru a accesa cantități mari de capital pe care altfel nu le-ar putea obține. Aceștia pot utiliza acțiunile tranzacționate public ca formă de monedă în scopuri care, în mod normal, ar necesita sume mari de numerar, cum ar fi achiziționarea altor companii sau ofițeri compensatori.

Stare privată

Pentru unele companii, dezavantajele proprietății publice depășesc atracția de a accesa cantități mari de capital. Unul dintre motivele majore pe care o companie le consideră private este că există puține cerințe pentru raportare. De exemplu, o companie privată nu este supusă regulilor Comisiei pentru Valorile Mobiliare (SEC), care necesită raportarea anuală și auditul terților.

Orice persoană care deține acțiuni într-o societate comercială publică cunoaște toate rapoartele anuale lucioase care conțin informații extinse despre finanțele unei companii. Societățile private nu au nevoie să producă astfel de rapoarte sau să dezvăluie publicului informații importante despre finanțele lor. În timp ce aceștia trebuie să practice contabilitatea exacte și actuale, nu trebuie să respecte regulile și standardele contabile stricte și complexe aplicate societăților publice.

Deși companiile private nu pot să acumuleze capital pe piețele publice, ele au acces la ele prin alte surse, cum ar fi finanțarea bancară. Firmele private care au fost în afaceri pentru perioade lungi de timp au stabilit relații cu băncile lor și pot folosi linii comerciale de credit atunci când este necesar. Companiile își pot folosi, de asemenea, activele sau inventarul ca garanție pentru împrumut.

Investiții într-o companie privată

Companiile private pot, de asemenea, să acumuleze capital prin oferirea de proprietăți stocurilor unor părți externe sau angajaților. Valoarea stocului unei societăți private este determinată de evaluarea privată. Unele companii transporta stocul la cost în cărțile lor, în timp ce altele pot folosi o altă metodă de evaluare. Investitorii care dețin acțiuni într-o companie privată trebuie să fie pregătiți să accepte evaluările și termenii pe care companiile le dictează.
Oferirea de acțiuni investitorilor externi este, de obicei, un preludiu pentru a face publice, iar cumpărătorii sunt adesea surse de capital de risc. O societate poate deveni mai populară prin oferirea de acțiuni angajaților ca stimulent sau ca parte a compensației. Acest lucru le oferă stimulente pentru a-și dedica eforturile pentru un singur scop și pentru a ridica capitalul necesar.

Serviciul United Parcel (NYSE: UPS) a rămas privat de la fondarea sa în 1907 până când a devenit public în 1999. Înainte de a intra în public, UPS a oferit în mod regulat stocul său privat pentru cumpărare sau ca despăgubire. Deși majoritatea primilor acționari probabil că nu au recunoscut pe deplin valoarea acțiunilor lor, au aflat atunci când acțiunea a început să tranzacționeze pe un bursier public, iar prețul său a fost determinat de cererea publică. Concluzie

Există multe motive pentru a lua public o companie; cel mai comun este de a avea acces instant la sume mari de capital. Cu toate acestea, accesul este, de asemenea, la un preț ridicat sub forma controlului efectuat de SEC și de acționari. Ca rezultat, multe companii private preferă să rămână private și să găsească alte surse de capital. Instituțiile de creditare tradiționale oferă credite și acțiuni garantate care pot fi utilizate ca monedă privată sau vândute angajaților pentru a mobiliza capital. Aceasta înseamnă că, deși este posibil să se investească în companii private, de obicei este nevoie de legături strânse cu compania. În timp ce rămân apartamente private unei companii de familie precum S.C. Johnson, UPS a ales să devină publică în 1999, după 92 de ani de activitate, pentru a mări cantitatea de capital necesară pentru a concura pe piața globală de livrare. Ambele companii percep alegerile lor ca fiind cele corecte.