Fiecare client are un scop atunci când investește cu un manager. Pentru un client instituțional, spuneți un fond de pensii, obiectivul ar putea fi acela de a atinge o rată de rentabilitate preconizată, astfel încât pensia să poată efectua toate plățile către pensionari, fără a atrage dintr-un buget separat. Pentru clientul individual, obiectivul ar putea fi plata unei case noi sau salvarea pentru pensionare. Activitatea managerului de active este înțeleasă și ajută la atingerea obiectivelor clienților. Administratorii de active dețin clienți în mod regulat informații despre performanță și evaluare. Lucrand impreuna, managerul de active si clientul pot apoi discuta si schimba portofoliile clientului pentru a se asigura ca clientul continua sa isi atinga obiectivele.

Evaluarea poate fi o afacere dificilă

De aceea, evaluarea este o parte atât de importantă a faptului că este un manager de active. Imaginați-vă dacă administratorul de active a prezentat clientului un portofoliu care nu este corect. De exemplu, managerul deține o participație imobiliară în portofoliul de clienți și decide să aprecieze imobilul în mod întâmplător prin alegerea aleatorie a unui număr bazat pe o bănuială sau prin utilizarea unor date comparabile privind vânzările dintr-o explozie imobiliară din trecut. Care este impactul asupra clientului când exploatația imobiliară se dovedește a fi în valoare drastic mai puțin? Clientul trebuie să determine brusc modul în care această schimbare influențează obiectivul său.

Active unice și greu de valoare

În același timp, clienții trebuie să fie conștienți de faptul că există nuanțe cu valoare și performanță care pot afecta nivelul de acuratețe. În mod specific, anumite active, cum ar fi numerarul, valorile mobiliare, mărfurile sau obligațiunile, au valori cunoscute la un moment dat, deoarece piața determină valoarea lor. Valoarea altor active, cu toate acestea, poate să nu fie la fel de ușor accesibilă sau exactă. Acestea sunt cunoscute ca active unice și greu de evaluat. Un bun exemplu al unui activ greu de valoare este un bun nelichid, cum ar fi bunurile imobile. Potrivit Biroului Comptroller al Monedei, o parte a Departamentului Trezoreriei din S.U.A. "Activele unice includ imobiliare, întreprinderi aflate în strânsă legătură, interese minerale, împrumuturi și note, asigurări de viață, bunuri corporale și colecții. „

În ciuda lipsei unui mecanism de stabilire a pieței sau a datelor de tranzacționare pentru anumite active, administratorul de active trebuie să se implice într-un proces de evaluare rezonabil, consecvent și bazat pe o bază solidă. Cu alte cuvinte, procesul de evaluare trebuie să aibă o rațiune fundamentală care să fie în conformitate cu metodele și tehnicile de evaluare pe scară largă acceptate. Ambiguitatea asociată cu evaluarea anumitor active, împreună cu nivelul ridicat de importanță acordat determinării unei evaluări aproape exacte, înseamnă că atât clienții, cât și administratorii de active ar trebui să înțeleagă și să convină asupra modului în care aceste valori sunt calculate și prezentate.Deși există reguli contabile care reglementează modul de calculare a unor active ca acestea, ele nu sunt întotdeauna alb-negru, iar managerul de active are o anumită cameră pentru determinarea valorii de hârtie a activului.

Orientări standard de performanță și evaluare

Managerii de active au elaborat diverse proceduri și au comandat numeroase soluții tehnologice pentru a determina evaluarea și calcularea performanțelor. Institutul CFA, o organizație profesională pentru profesioniștii în domeniul investițiilor, a lansat orientări pentru a direcționa administratorii de active spre performanțe și proceduri de evaluare bine fundamentate. Cele două instrucțiuni, discutate mai jos, sunt concepute astfel încât să se asigure că clientul este prezentat integral, iar metodologiile de calcul sunt corecte și exacte.

1. Managerul trebuie să ofere performanță exactă și în timp util.

În primul rând, administratorii de active trebuie să furnizeze performanțe exacte, având grijă să nu asigure în niciun fel că prezintă performanțe greșite. De exemplu, managerul nu trebuie să interpreteze greșit performanța istorică pentru a-l face mai impresionant sau pentru a furniza date de performanță pentru un portofoliu gestionat de o echipă cu totul diferită. De asemenea, administratorii de active nu pot furniza date istorice parțiale care să arate doar performanța lor pozitivă. Ei trebuie să furnizeze istoricul în întregime. În cele din urmă, dacă datele prezentate sunt nu performanțe reale, ci performanțe ipotetice sau testate înapoi, managerii ar trebui să le raporteze ca atare. Scopul tuturor acestor orientări în jurul datelor istorice este simplu. Clienții potențiali iau decizii cu privire la ce manager de investiții să utilizeze, pe baza rezultatelor istorice. Dacă datele istorice prezentate nu sunt cu adevărat reprezentative pentru echipă, proces sau firmă, atunci clientul va lua o decizie bazată pe informații false.

Mulți manageri au apelat la raportarea performanțelor care utilizează standarde adoptate pe scară largă, cum ar fi Standardele de performanță globală a investițiilor (Global Investment Performance Standards - GIPS). Acest standard oferă clienților confort în jurul metodologiei folosite pentru a calcula performanța, asigurând clienților informațiile corecte și complete. Fiabilitatea datelor de performanță GIPS îi determină pe clienți să se simtă încrezători că informațiile sunt de încredere. (Pentru mai multe informații, consultați Ghidul standardelor globale de performanță în investiții.)

2. Managerii trebuie să urmeze metode de evaluare general acceptate.

Atunci când există un preț de piață corect la valoarea deținerilor, managerii ar trebui să adopte metodologia de stabilire a prețurilor de stabilire a pieței. Dar atunci când nu există o piață comparabilă pentru o securitate, atunci managerii ar trebui să încerce să găsească o cotă de piață independentă, de la o terță parte.

Un motiv pentru care o terță parte independentă ar trebui să mențină evaluarea este să evite un conflict de interese. În unele cazuri, managerii de active sunt plătiți pe baza nivelului de active sau randamente pe care le generează. La sfârșitul unei perioade, exploatațiile curente trebuie să aibă o valoare finală din care să calculeze o retur de perioadă de deținere. Restituirea determină comisioanele managerului de active. Dacă administratorul de active este responsabil pentru determinarea valorii unui activ sau a unei exploatații nelichide care nu are o practică comparabilă pe piață, acel manager poate fi tentat să supraevalua activul pentru a primi o taxă mai mare.Pentru a evita acest conflict de interese, managerii ar trebui să permită managerilor independenți sau terților să aprecieze valorile exploatațiilor.

Managerii de active sunt încurajați să utilizeze metode de evaluare acceptate pe scară largă pentru valorificarea portofoliului de acțiuni. Managerii ar trebui să aplice în mod consecvent aceste metode. Concepțiile contabile și standardele profesionale au recomandat ca valorile portofoliului să fie evaluate inițial pe baza prețurilor de piață pentru active identice. Dacă nu există active identice, un activ similar poate fi utilizat ca preț de bază și ajustat pentru diferențe. Este important de menționat că aceste prețuri trebuie să provină de pe piețele lichide. Prețurile de piață nealocate nu pot fi fiabile sau exacte, deoarece acestea nu pot fi actuale sau reprezentative pentru o tranzacție normală și eficientă. În cazul în care nici un activ identic sau un activ similar nu este disponibil pentru evaluare, atunci managerul de active ar trebui să se adreseze "modelelor și tehnicilor de evaluare pe scară largă și acceptate care includ ipoteze bazate pe piață", în conformitate cu standardele stabilite de CFA Institut. În acest moment, managerul trebuie să transforme evaluarea într-o terță parte independentă. Evaluarea efectuată de terți ar trebui să includă o revizuire periodică a metodelor și ipotezelor utilizate.

Linia de fund

Evaluarea și performanța sunt esențiale pentru toți clienții. Clienții trebuie să se simtă încrezători că valorile din portofoliile lor sunt actualizate și cât mai apropiate de valoarea reală a pieței. Fără un nivel înalt de convingere că evaluările sunt exacte, administratorii de active și clienții nu pot îndeplini obiectivele financiare.