a:

Teoria comenzii statice și teoria ordinii de coadă sunt două principii financiare care ajută o companie să-și aleagă structura capitalului. Ambele joacă un rol egal în procesul de luare a deciziilor, în funcție de tipul de structură de capital pe care compania dorește să o atingă. Cu toate acestea, teoria comenzilor de pecaj a fost observată empiric ca fiind cea mai utilizată pentru determinarea structurii capitalului unei companii.

Teoria compromisului static este o teorie financiară bazată pe munca economiștilor Modigliani și Miller. Cu teoria compromisului static și din moment ce plățile de datorii ale unei companii sunt deductibile din impozit și există un risc mai mic de a scoate datoriile din capitaluri proprii, finanțarea datoriei este inițial mai ieftină decât finanțarea prin capitaluri proprii. Aceasta înseamnă că o companie își poate reduce costul mediu ponderat de capital (WACC) printr-o structură de capital cu datorii peste capital. Cu toate acestea, creșterea valorii datoriei crește și riscul pentru o companie, compensând într-o oarecare măsură scăderea WACC. Prin urmare, teoria statică a comerțului identifică o combinație de datorii și capitaluri proprii în cazul în care WACC în descreștere compensează riscul financiar în creștere pentru o companie.

Teoria ordinii de peck spune că o companie ar prefera să se finanțeze pe plan intern, prin câștiguri reținute. Dacă această sursă de finanțare nu este disponibilă, o societate ar trebui să se finanțeze prin datorii. În cele din urmă, și în ultimă instanță, o companie ar trebui să se finanțeze prin emiterea de noi acțiuni. Această ordonare este importantă deoarece semnalează publicului cum funcționează compania. Dacă o companie se finanțează pe plan intern, înseamnă că este puternică. Dacă o companie se finanțează prin datorii, este un semnal că managementul este încrezător că societatea își poate îndeplini obligațiile lunare. Dacă o companie se finanțează prin emiterea de noi acțiuni, este în mod normal un semnal negativ, deoarece compania crede că acțiunile sale sunt supraevaluate și încearcă să câștige bani înainte ca prețul acțiunilor să scadă.