a:

Covariance oferă diversificare și reduce volatilitatea globală pentru un portofoliu. Covariance este o măsură statistică a modului în care două active se mișcă unul față de celălalt. O covarianță pozitivă indică faptul că două active se mișcă în tandem. O covarianță negativă indică faptul că două active se mișcă în direcții opuse.

În construirea unui portofoliu, este important să se încerce reducerea riscului general, permițând în același timp o rată pozitivă de rentabilitate. Analiștii folosesc datele istorice privind prețurile pentru a determina ce active să includă cu un portofoliu. Prin includerea activelor care prezintă o covarianță negativă, volatilitatea generală a unui portofoliu va fi redusă. Cotația celor două active se calculează printr-o formulă care include rentabilitatea istorică a activelor ca variabilă independentă și dependentă, precum și media istorică a fiecărui preț individual al activelor, pe un număr similar de perioade de tranzacționare pentru fiecare activ. Formula ia returul zilnic minus randamentul mediu pentru fiecare activ, înmulțit unul cu celălalt, împărțit la suma perioadelor de tranzacționare pentru intervalul de timp respectiv.

Covariance poate fi utilizat pentru a maximiza diversificarea într-un portofoliu de active. Prin adăugarea de active cu o covarianță negativă la un portofoliu, riscul global este redus. Acest risc scade, rapid la început, dar mai lent, pe măsură ce se adaugă active suplimentare. Riscul de diversificare nu poate fi semnificativ redus dincolo de includerea a 25 de stocuri diferite dintr-un portofoliu. Cu toate acestea, includerea mai multor active cu covarianță negativă înseamnă că riscul scade mai repede.

Covariance are anumite limitări. În timp ce covarianța poate arăta direcția dintre două active, ea nu poate oferi forța relației dintre prețuri. Stabilirea coeficientului de corelație între active este o modalitate mai bună de a măsura puterea relației. Un dezavantaj suplimentar față de utilizarea covarianței constă în faptul că măsurarea este supusă a fi denaturată de prezența unor valori exagerate în datele de bază. Astfel, mișcările mari ale prețurilor într-o singură perioadă pot denatura volatilitatea generală a seriei de prețuri și pot furniza o evaluare statistică incoerentă a naturii direcției între active.

Teoria portofoliului modern (MPT) folosește covarianța ca element important în construirea portofoliilor. MPT încearcă să determine o frontieră eficientă pentru un amestec de active într-un portofoliu. Frontiera eficientă calculează rentabilitatea maximă a unui portofoliu față de valoarea riscului pentru combinarea activelor suport. Scopul este de a crea un grup de active cu o deviație standard globală mai mică decât cea a valorilor mobiliare individuale. Graficul grafic al frontierei eficiente este curbil, demonstrând modul în care activele cu volatilitate mai mare pot fi amestecate cu active cu volatilitate redusă pentru a maximiza rentabilitatea, dar pentru a reduce impactul fluctuațiilor mari ale prețurilor.Prin diversificarea activelor dintr-un portofoliu, investitorii pot reduce riscul în timp ce obțin rentabilitatea investițiilor.