Ce este teoria prețurilor de arbitraj?

La propiedad intelectual y el desarrollo económico | Stephan Kinsella (Decembrie 2024)

La propiedad intelectual y el desarrollo económico | Stephan Kinsella (Decembrie 2024)
Ce este teoria prețurilor de arbitraj?
Anonim
a:

Teoria prețurilor de arbitraj (APT) este un model tehnic multifactorial bazat pe relația dintre randamentul așteptat al unui activ financiar și riscul acestuia. Modelul este conceput pentru a capta sensibilitatea rentabilității activului la modificările anumitor variabile macroeconomice. Investitorii și analiștii financiari pot folosi aceste rezultate pentru a ajuta valorile mobiliare la prețuri.

Teoria prețurilor de arbitraj este inerentă convingerii că titlurile de valoare incorecte pot reprezenta oportunități de profit pe termen scurt, fără riscuri. APT diferă de modelul mai convențional de stabilire a prețurilor activelor de capital (CAPM), care utilizează doar un singur factor. La fel ca și CAPM, APT presupune că un model de factor poate descrie în mod eficient corelația dintre risc și rentabilitate.

Modelul teoretic de stabilire a prețurilor de arbitraj este creat pentru a lua în considerare mai multe variabile macroeconomice, cum ar fi ratele dobânzilor, ratele inflației, prețurile energiei, șomajul și supra-productivitatea. APT ține seama atât de riscuri sistematice, cât și de cele specifice firmei, și le cântărește impactul asupra returnărilor. Riscurile sistematice sunt corelate între toate activele.

Prețurile de securitate generate de model sunt apoi comparate cu prețurile actuale ale pieței. Spreadurile dintre cele două reprezintă oportunități de arbitraj. Atunci când acestea sunt reperate, investitorul poate tranzacționa două active diferite, una fiind greșit estimată. Sunt vândute active care sunt relativ prea scumpe, iar veniturile sunt utilizate pentru a achiziționa active relativ scumpe.

În plus, investitorul poate construi un portofoliu de active cu preț corect. Acestea sunt apoi ponderate pentru a produce un beta pentru fiecare factor partajat identic cu betas greșit calculat. Deoarece aceste portofolii împărtășesc aceleași expuneri cu factorii macroeconomici ca active necorespunzătoare, este posibil să se scurteze una și se dă lungă pe cealaltă pentru a crea o situație cu o expunere netă zero la variabilele macroeconomice. În acest fel, oportunitatea devine fără risc.