Care este diferența dintre GAAP și IFRS?

Fair value accounting | Finance & Capital Markets | Khan Academy (Aprilie 2025)

Fair value accounting | Finance & Capital Markets | Khan Academy (Aprilie 2025)
AD:
Care este diferența dintre GAAP și IFRS?
Anonim
a:

Standardele care guvernează raportarea financiară și contabilitatea variază de la o țară la alta. În Statele Unite, practicile de raportare financiară sunt stabilite de Consiliul de Standarde de Contabilitate Financiară sau FASB și sunt organizate în cadrul principiilor contabile general acceptate sau GAAP. Mai mult de 100 de țări din întreaga lume au adoptat standardele internaționale de raportare financiară sau IFRS, care vizează stabilirea unei limbi globale comune pentru afacerile contabile ale companiei. În timp ce Comisia pentru Valori Mobiliare și de Burse, sau SEC, și-a exprimat deschis dorința de a trece de la GAAP la IFRS, dezvoltarea a fost lentă.

AD:

Unii contabili consideră metodologia ca fiind principala diferență dintre cele două sisteme; Standardele GAAP sunt bazate pe reguli și IFRS este bazat pe principii. Această deconectare se manifestă în detalii și interpretări specifice; Standardele IFRS oferă detalii mult mai mici decât GAAP. În consecință, cadrul și principiile teoretice ale IFRS oferă mai mult spațiu pentru interpretare și pot necesita adesea prezentări detaliate asupra situațiilor financiare. Pe de altă parte, principiile consecvente și intuitive ale IFRS sunt mai logice și pot reprezenta mai bine economia tranzacțiilor de afaceri.

Poate cea mai notabilă diferență specifică dintre GAAP și IFRS implică tratamentul inventarului. Normele IFRS interzic utilizarea metodelor de contabilizare a stocurilor, ultimul, primul sau al LIFO. Regulile GAAP permit LIFO. Ambele sisteme permit metoda first-in, first-out sau metoda FIFO și metoda costului mediu ponderat. Standardele GAAP nu permit inversarea stocurilor, în timp ce IFRS le permite în anumite condiții.

O altă diferență cheie de raportare este că GAAP necesită ca situațiile financiare să includă o situație a rezultatului global. IFRS nu consideră că venitul global este un element major de performanță și, prin urmare, nu îl include. Acest lucru lasă loc pentru amestecarea proprietarului și a activității ne-proprietarului în situațiile financiare.