De unde provine teoria portofoliilor moderne (MPT)?

NASA Detine Probe Despre Lumea Din Interiorul Pamantului (Noiembrie 2024)

NASA Detine Probe Despre Lumea Din Interiorul Pamantului (Noiembrie 2024)
De unde provine teoria portofoliilor moderne (MPT)?
Anonim
a:

Teoria portofoliilor moderne, sau MPT, a venit de la Harry Markowitz și a fost introdusă pentru prima dată într-o lucrare intitulată "Selecția portofoliilor" publicată în 1952 de Journal of Finance. Teoria se bazează pe ipoteza lui Markowitz, conform căreia este posibil ca investitorii să elaboreze un portofoliu optim pentru a maximiza randamentele, preluând o cantitate cuantificabilă de risc. În esență, investitorii pot reduce riscul prin diversificare utilizând o metodă cantitativă.

O mare parte a modului în care instituțiile și fondurile moderne își gestionează portofoliile se bazează pe MPT. Fiecare stoc are risc individual, risc sectorial și risc de piață. Riscul individual este nemijlocit al stocului, cum ar fi o schimbare în management sau o îmbunătățire a operațiunilor. Riscul sectorului are loc într-un anumit sector și poate implica schimbarea tehnologiei sau scăderea cererii. Riscul de piață se aplică întregii piețe, cum ar fi o modificare a ratelor dobânzilor sau o încetinire economică.

Cu o diversificare adecvată prin MPT, riscul individual al stocurilor și al sectorului poate fi eliminat. Investițiile pasive încorporează MPT, deoarece investitorii aleg fonduri index care sunt costuri reduse și bine diversificate. Pierderile din orice stoc individual nu sunt suficiente pentru a afecta performanța datorită diversificării.

Înainte de MPT, accentul a fost pus pe găsirea celor mai bune stocuri cu cele mai bune rezultate. Înțelegerea lui Markowitz a fost că alegerea combinației potrivite de acțiuni ar putea, de asemenea, să se adauge la randamente, reducând în același timp riscul. Aceste teorii au devenit o componentă standard a modului în care investitorii își văd portofoliul. Succesul și prevalența investițiilor pasive reprezintă, de asemenea, o indicație a ubicuității teoriei portofoliului modern.