Cum se asigură că autoritățile de reglementare se asigură că piețele se desfășoară în condiții de concurență?

12 noi 2018-Cristine Lagarde-Singapoure-Noțiunea de bani se schimbă vom folosi banii digitali (Octombrie 2024)

12 noi 2018-Cristine Lagarde-Singapoure-Noțiunea de bani se schimbă vom folosi banii digitali (Octombrie 2024)
Cum se asigură că autoritățile de reglementare se asigură că piețele se desfășoară în condiții de concurență?
Anonim
a:

Cele mai multe tranzacții financiare sunt efectuate în condiții de concurență. Atunci când o persoană cumpără o mașină de la un străin anunțat într-o revistă de automobile sau vinde un aparat de aer condiționat pe Craigslist, fiecare persoană se află pe picior de egalitate și are motive să obțină cel mai bun preț posibil. Cele mai multe tranzacții de acțiuni efectuate pe burse sunt realizate și în condiții de concurență. În multe cazuri, cumpărătorii și vânzătorii de acțiuni nu cunosc niciodată identitatea contrapărții la tranzacția lor.

Exemple de tranzacții care nu se efectuează la o limită de apreciere includ un broker de valori care îl sfătuiește pe un client sau pe un tată să-și vândă fiica o parte din imobil. În fiecare caz, pot intra în vigoare diferite reglementări care necesită măsuri care să garanteze că toate elementele unei tranzacții în condiții obiective sunt capturate cu precizie, în special prețul de vânzare.

Diferitele tipuri de brokeri pot acționa cu diferite principii în funcție de faptul dacă au convenit asupra unei relații fiduciare cu un client. O relație fiduciară este în contrast cu o relație de adecvare. Într-o relație fiduciară, un broker este obligat să obțină cea mai bună ofertă pentru un client, indiferent de impactul pe care îl are asupra brokerului personal. Un broker care califică doar clienții pe baza unei revizuiri a adecvării poate vinde investiții despre care știe că va avea rezultate slabe și va plăti cele mai mari comisioane, atâta timp cât clientul a îndeplinit instrucțiunile de adecvare pentru acest tip de investiție.

Diferența în aceste situații se datorează provizioanelor din Legea consilierilor de investiții din 1940. În ambele situații, brokerul trebuie să divulge integral suma de comision pe care o plătește, atât ca procentaj, cât și ca sumă netă și dacă acțiunile sunt sau nu achiziționate pe piața deschisă sau dintr-un inventar deținut de brokerul. Chiar dacă un broker cu o datorie fiduciară nu se află la o distanță între clienți, asigurându-se că investițiile sunt potrivite, iar cea mai bună alegere disponibilă permite brokerilor cu relații fiduciare să fie încrezători că și-au menținut responsabilitățile.