a:

Cuantificarea riscului de credit, atribuirea unor valori măsurabile și comparabile cu probabilitatea de nerambursare sau a riscului de împrăștiere este o frontieră majoră în finanțele moderne. Factorii care afectează riscul de credit variază de la criterii specifice împrumutatului, cum ar fi rapoartele datoriei, la considerente de piață, cum ar fi creșterea economică. Ideea este că pasivele pot fi evaluate în mod obiectiv și previzionate pentru a ajuta la protejarea împotriva pierderilor financiare.

Există mai multe variabile majore care trebuie luate în considerare: sănătatea financiară a debitorului; gravitatea consecințelor neîndeplinirii obligațiilor pentru debitor și creditor; mărimea prelungirii creditului; tendințele istorice ale ratelor de neplată; și o varietate de considerente macroeconomice. Printre toți factorii posibili, trei sunt identificați în mod constant ca având o relație corelativă mai puternică cu riscul de credit.

Probabilitatea de neplată, uneori prescurtată ca POD sau PD, exprimă probabilitatea ca împrumutatul să nu-și mențină capacitatea financiară de a efectua plăți planificate ale datoriei. - 2 ->

Probabilitatea implicitului

Pentru debitorii individuali, probabilitatea de neplată este reprezentată cel mai mult ca o combinație a doi factori: raportul datorie-venituri și scorul de credit. Pentru entitățile care emit titluri de creanță, cum ar fi obligațiunile corporative, probabilitatea de nerambursare este estimată de agențiile de rating. În general, POD-urile mai mari corespund unor rate mai ridicate ale dobânzii și unor plăți în avans mai mari pe un împrumut. Împrumutatul poate contribui la împărțirea riscului de neplată prin garantarea garanției contra unui împrumut.

Pierdere Implicit

Imaginați-vă doi debitori cu scoruri de credit identice și rapoarte identice între datorii și venituri. Prima persoană scoate un împrumut de 5 000 $, iar al doilea preia un împrumut de 500 000 dolari. Chiar dacă cel de-al doilea individ are 100 de ori venitul primei, împrumutul său reprezintă un risc mai mare. Acest lucru se datorează faptului că creditorul pierde mult mai mulți bani în caz de neplată pe un împrumut de 500 000 USD. Acest principiu stă la baza pierderii datorate neîndeplinirii obligațiilor sau factorului LGD în cuantificarea riscului.

Valoarea implicită a pierderii pare a fi un concept simplu, dar de fapt nu există o metodă universală acceptată de calculare a LGD. Majoritatea creditorilor nu calculează LGD pentru fiecare împrumut separat; în schimb, analizează un portofoliu întreg de credite și estimează expunerea totală la pierderi. Mai mulți factori pot influența LGD, inclusiv orice garanție a împrumutului și capacitatea juridică de a urmări fondurile defăcute prin proceduri de faliment.

Expunere la valori implicite

Asemănător conceptului cu LGD, expunerea în caz de nerambursare sau EAD reprezintă o evaluare a expunerii totale la care un creditor este expus în orice moment.Chiar dacă EAD este aproape întotdeauna folosit în raport cu o instituție financiară, expunerea totală este un concept important pentru orice persoană sau entitate cu credit extins. Formula pentru EAD se calculează în mod normal prin înmulțirea fiecărei obligații de credit cu un anumit procentaj ajustat pentru detalii specifice fiecărei obligații.