Bursa de la Chicago Board Options (CBOE) a fost primul schimb care a oferit opțiuni de tranzacționare standardizate pe acțiuni. Este încă cel mai mare schimb de opțiuni din lume de departe. Volumul anual de tranzacționare pe CBOE depășește 1 miliard de contracte. Capitalul total al contractelor pentru contracte futures și opțiuni împreună este mai mare de 500 trilioane de dolari, care scade capul pieței totale a burselor din S.U.A. (mai puțin de 50 trilioane de dolari) și capitalizarea globală a piețelor de pe piețele fixe (estimate la 60 trilioane de dolari). Numai piețele valutare, estimate să tranzacționeze peste 1 trilion de dolari pe zi, pot contesta acțiunea totală a pieței de la Chicago Board of Trade (CBOT) și CBOE.
CBOE, care și-a mutat sediul de operațiuni de la Chicago la New York în 2013, este sub supravegherea Comisiei pentru valori mobiliare și de burse (SEC) și a Comisiei pentru comerțul futures al mărfurilor (Commodity Futures Trading Commission). Compania de compensare a opțiunilor face recomandări cu privire la tipurile de opțiuni care pot fi tranzacționate pe bursele din SUA și a contribuit la dezvoltarea opțiunilor binare de tranzacționare pentru investitorii cu amănuntul, introdusă pe CBOE în 2008. CBOE oferă în prezent tranzacții cu o varietate de opțiuni, inclusiv opțiuni cu privire la peste 2 000 de acțiuni individuale, peste 100 de fonduri tranzacționate pe burse (ETF) și peste 20 de indici bursieri, inclusiv pe indici bursieri de pe piețele emergente majore, precum China și Brazilia.În plus față de inovarea și extinderea constantă a ofertelor de opțiuni, CBOE este recunoscută pentru numeroasele inovații tehnice în platformele de tranzacționare și tranzacțiile online, care au făcut comerțul mult mai accesibil și mai ușor pentru investitorii individuali. În prezent, tranzacționarea CBOE se realizează prin sistemul său de tranzacționare hibrid care integrează tranzacționarea electronică și pe podea, permițând clienților să aleagă între tranzacții electronice sau deschise. Este vorba, în primul rând, de investitorii instituționali mari, care încă conduc volume mari de tranzacționare prin criză deschisă. Aproape toate tranzacțiile cu amănuntul se efectuează electronic.
Obiectivele notabile din istoria CBOE includ următoarele:
• 1975: CBOE introduce raportarea computerizată a cotelor de preț.• 1983: Se creează primele opțiuni privind indici bursieri pe scară largă, inclusiv opțiuni privind indexul S & P 500.
• 1985: CBOE creează Institutul de Opțiuni, conceput pentru a oferi educatorilor investitori opțiunea de tranzacționare.
• 1989: Sunt introduse opțiuni privind produsele financiare și de rată a dobânzii.
• 1993: se creează Indexul de volatilitate CBOE.
• 1997: Primele opțiuni privind Dow Jones Industrial Average devin disponibile.
• 2001: Este introdusă platforma de tranzacționare electronică CBOEdirect.
• 2003: Sistemul de tranzacționare hibrid, care integrează tranzacționarea podelei și tranzacționarea electronică, este prezentat de CBOE.
• 2008: CBOE devine primul schimb major care oferă opțiuni binare de tranzacționare.
• 2010. CBOE devine o companie cotată la bursă la bursa Nasdaq.
• 2013: Sediul central al CBOE se mută în New York și se deschide un centru comercial din Londra al CBOE pentru comercianții europeni.
Oferiți-vă mai multe opțiuni cu opțiuni săptămânale și trimestriale | Au fost introduse opțiuni săptămânale și trimestriale
Pentru a oferi o mai mare opțiune de expirare a opțiunilor investitorilor și pentru a le permite să tranzacționeze mai eficient.
Care este schimbul de carbon?
Comerțul cu carbon a apărut ca răspuns la Protocolul de la Kyoto. Semnat la Kyoto, Japonia, în decembrie 1997, în jur de 180 de țări, Protocolul de la Kyoto cere 38 de țări industrializate să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră între anii 2008 și 2012 la niveluri cu 5,2% mai mici decât cele din 1990. Carbonul este un element stocat în combustibili fosili, cum ar fi cărbunele și petrolul.
Ce este schimbul valutar?
Forex este convertirea monedei unei țări într-o altă valută. Într-o economie liberă, moneda unei țări este evaluată în funcție de factorii de cerere și de ofertă. Cu alte cuvinte, valoarea unei monede poate fi legată de moneda unei alte țări, cum ar fi U. S.