Obligațiunile cu randament ridicat reprezintă o categorie speculativă, cu grad ridicat de risc. Acestea sunt potrivite pentru investitorii cu toleranță ridicată la risc, care caută obținerea de venituri dintr-o parte din portofoliile lor. Obligațiunile cu randament ridicat nu sunt potrivite pentru toți investitorii, iar condițiile economice din 2016 au creat alte probleme care ar trebui luate în considerare înainte de a investi în aceste obligațiuni. Prețurile scăzute ale materiilor prime și ale energiei au determinat creșterea ratelor de nerambursare, în timp ce ratele de recuperare scad. Creșterile ratei dobânzii planificate ar putea, de asemenea, să reducă cererea de obligațiuni junk, deoarece pensionarii se reîntorc la titluri de valoare investiționale cu randamente mai mari.

-> ->

Ratele de rang înalt și în creștere

Riscul și rata dobânzii la obligațiuni sunt corelate pozitiv, deoarece investitorii au nevoie de o compensație suplimentară pentru a-și asuma o mare pierdere a așteptărilor de capital. Obligațiunile cu randament ridicat au ratinguri de credit mai scăzute decât cele ale titlurilor de valoare de investiții și sunt emise de corporații sau de guverne care au o probabilitate mai mică de a-și îndeplini obligațiile financiare față de creditori. Riscul de incapacitate de sine stătător este suficient pentru a face ca obligațiunile cu randament ridicat să fie nepotrivite pentru mulți investitori, în special pentru cei cu toleranță scăzută la risc pentru care este esențială conservarea capitalului. Mulți pensionari se încadrează în această categorie.

Ratele de default au crescut în rândul obligațiunilor cu randament ridicat în 2015 și începutul anului 2016, determinate de un colaps al prețurilor energiei și al materiilor prime. Companiile cu risc financiar ridicat care sunt puternic expuse la prețurile pe termen scurt ale mărfurilor sau ale energiei au rezistat presiunii extreme în 2015. În acel an, Moody's a raportat o rată de default de 6,5% în sectorul metalelor și mineritului și o valoare de 6,3% în anul 2015, rata de nerambursare a obligațiunilor de tip junk la 4%. Categoria de obligațiuni cu randament ridicat de energie a înregistrat o rată de nerambursare de 13% în al doilea trimestru al anului 2016, depășind valoarea maximă anterioară stabilită în 1999 . Prognoza implicită a sectorului energetic al Fitch este de 20% pentru întregul an 2016. Prognoza consensului necesită o îmbunătățire constantă și modestă a prețurilor la energie în 2016 și 2017. Aceasta ar trebui să ofere o ușurare sectorului, dar este puțin probabil să schimbe drastic perspectivele companiile cele mai expuse riscului de neplată.

Rata redusă de recuperare

Investitorii de obligațiuni cu randament ridicat acceptă un risc mai mare de neplată, dar pierderea de capital nu este adesea completă. Chiar și în cazul falimentului și a falimentului, creditorii sunt, în general, capabili să recupereze o parte din investițiile lor, ceea ce înseamnă că implicit nu este neapărat un rezultat binar. Ratele de recuperare a dobânzilor sunt, prin urmare, un risc suplimentar pentru deținătorii de obligațiuni cu randament ridicat, iar stabilirea prețurilor pentru titlurile cu venit fix din 2016 indică așteptări de redresare sub medie. Titularii titlurilor de valoare trebuie să-și piardă mai mult din valoarea nominală decât de obicei.

Ratele de recuperare a randamentelor cu randament ridicat au fost de 10,3% în primul trimestru al anului 2016, cu mult sub rata medie de 25 de ani de 41,4%. Această rată a fost de 25,2% în 2015 și nu a scăzut sub 41% în perioada precedentă de cinci ani. Aceste rate scăzute ilustrează gravitatea turbulențelor de pe piețele obligațiunilor cu randament ridicat, iar investitorii trebuie să ia în considerare potențialul de pierderi profunde atunci când evaluează viabilitatea acestor titluri.

Rata dobânzii în creștere

Politica monetară a menținut ratele dobânzilor la niveluri scăzute din punct de vedere istoric pentru câțiva ani după criza financiară din 2008. Politica de expansiune a fost creată pentru a stimula investițiile în afaceri și cheltuielile de consum. Ratele scăzute ale dobânzilor oferite de bănci au permis societăților să ofere și obligațiuni la rate scăzute, ceea ce a creat probleme pentru fundamentele tradiționale individuale de planificare financiară. Persoanele care se apropie sau care se află deja în perioada de pensionare se concentrează, în mod obișnuit, mai degrabă pe generarea de venituri decât pe aprecierea capitalului, și urmăresc o strategie relativ scăzută de risc pentru a-și atinge obiectivele financiare. Din punct de vedere istoric, obligațiunile corporative de înaltă calitate au reprezentat titluri de valoare ideale pentru a răspunde acestor nevoi, dar dobânzile scăzute au redus drastic potențialul de venit al obligațiunilor de tip investițional. Acest lucru a împins mulți investitori în vârstă de pensionare către obligațiuni cu randament ridicat, care sunt mai riscante.

Intenția Fondului Federal de a majora ratele este de așteptat să ducă la scăderea prețurilor obligațiunilor existente și la creșterea ratelor cuponului pentru emisiunile noi. Presiunile și preocupările internaționale asupra economiei Statelor Unite au determinat Fedul să-și amâne programul de majorare a ratei propuse la începutul anului 2016, însă normalizarea este considerată inevitabilă în momentul în care economia se recuperează. Deoarece randamentele de gradul de investiție se apropie de nivelurile istorice normale, este posibil ca pensionarii să nu trebuiască să-și asume riscul suplimentar de obligațiuni cu randament ridicat pentru a-și atinge obiectivele.