Atunci când vă gândiți să investiți, aveți un copac de decizie foarte lung - problema stocurilor sau fondurilor pasive sau active, lungi sau scurte, China sau Brazilia și altele. Aceste subiecte par să ocupă majoritatea mass-media, precum și mințile persoanelor. Cu toate acestea, aceste decizii sunt departe de a investi în procesul de management al portofoliului. Gestionarea portofoliului se bazează, în principiu, pe imaginea de ansamblu. Aceasta este analogia clasică a pădurilor și arborilor; mulți investitori își petrec prea mult timp uitându-se la fiecare copac (stoc, fond, obligațiuni etc.) și nu suficient - dacă este cazul - să se uite la pădure.

Gestionarea prudentă a portofoliului începe după ce clientul și consilierul său au revizuit imaginea de ansamblu și au completat o declarație de politică de investiții (IPS). Embedded în IPS este strategia de alocare a activelor în care sunt patru: integrate, strategice, tactice și asigurate. Majoritatea oamenilor recunosc modul în care sunt alocate activelor critice, însă majoritatea investitorilor nu sunt familiarizați cu strategiile de rebalansare a alocării activelor, dintre care există și patru: buy-hold, mix constant, proporții constante și opțiuni. Lipsa familiarizării cu strategiile de reechilibrare ajută la explicarea de ce mulți confundă strategia de reechilibrare a mixului constant cu buy-hold. Iată o comparație între cele două strategii de rebalansare a celor mai comune strategii de alocare a activelor.

-

Buy-Hold Rebalancing Obiectivul buy-hold-ului este de a cumpăra amestecul inițial de alocare și apoi să-l păstrați pe termen nedefinit, fără reechilibrare, indiferent de performanță. Există o varietate de moduri de a găsi stocuri de cumpărare și dețin. Alocarea activelor poate varia semnificativ de la alocarea inițială ca active riscante, cum ar fi stocurile, creșterea sau micșorarea. Buy-hold este în esență o strategie "nu reechilibrează" și o strategie cu adevărat pasivă. Portofoliul devine mai agresiv, pe măsură ce stocurile cresc și le lași profitabilitatea, indiferent cât de mare este valoarea stocului. Portofoliul devine mai defensiv, pe măsură ce stocurile scad și le permiteți poziției obligațiunilor să devină un procent mai mare din cont. La un moment dat, valoarea stocurilor ar putea ajunge la zero, lăsând doar obligațiuni în cont.

Investiția constantă a amestecului Obiectivul amestecului constant este menținerea unui raport, de exemplu, 60% stocuri și 40% obligațiuni, într-un interval specificat prin reechilibrare. Sunteți forțat să cumpărați titluri de valoare atunci când prețurile lor scad și să vândă titluri de valoare atunci când acestea cresc în raport unul cu celălalt. Strategia de mixare constantă are o viziune contrară asupra menținerii unui mix de active dorit, indiferent de cantitatea de avere pe care o aveți. În esență, cumpărați la prețuri scăzute și vânzări ridicate, pe măsură ce vând cele mai bune performanțe pentru a cumpăra cei mai slabi performanți. Amestecul constant devine mai agresiv, pe măsură ce stocurile se prăbușesc și mai defensive, pe măsură ce stocurile cresc.

Returnează pe piețele în curs de dezvoltare Strategia de reechilibrare bazată pe buy-out depășește strategia de mixare constantă în perioadele în care piața de valori se află pe o piață de lungă durată, cum ar fi anii 1990. Cota de cumpărare se menține mai mult, deoarece rata capitalurilor proprii crește odată cu creșterea piețelor bursiere. În mod alternativ, mix-ul constant are un rol mai puțin favorabil, deoarece continuă să vândă active riscante într-o piață în creștere și o protecție mai puțin dezavantajoasă, deoarece cumpără stocuri pe măsură ce scad.

Figura 1 prezintă profilurile de întoarcere dintre cele două strategii în timpul unui taur lung și al unei piețe lungi. Fiecare portofoliu a început cu o valoare de piață de 1 000 și o primă alocare de acțiuni de 60% și obligațiuni de 40%. Din această cifră, puteți vedea că buy-hold-ul a oferit o oportunitate superioară în plus, precum și o protecție descendentă.

Figura 1: Reechilibrarea întreținerii vs. mixarea constantă

Copyright 2009 Investopedia. com

Returnează pe piețele oscilante Cu toate acestea, există foarte puține perioade care pot fi descrise ca tendințe îndelungate. De cele mai multe ori, piețele sunt descrise ca oscilante. Strategia de reechilibrare a mixului constant depășește timpul de cumpărare în timpul acestor mișcări în sus și în jos. Consolidarea constantă a mișcărilor în timpul volatilității pieței, cumpărarea pe scantei, precum și vânzarea la raliuri.

Figura 2 prezintă caracteristicile de returnare ale unei strategii de reechilibrare mix-constantă și cumpărare, fiecare începând cu 60% capitaluri proprii și 40% obligațiuni la punctul 1. Când piața bursieră scade, vedem ambele portofolii să treacă la punctul 2, moment în care portofoliul nostru constant mixte vinde obligațiuni și cumpără acțiuni pentru a menține raportul corect. Portofoliul nostru de cumpărare nu face nimic. Acum, dacă piața bursieră revine la valoarea inițială, vedem că portofoliul nostru de cumpărare merge la punctul 3, valoarea sa inițială, dar portofoliul nostru constant se mută acum mai mult la Punctul 4, depășind buy-hold-ul și depășind valoarea inițială valoare. Alternativ, dacă piața bursieră cade din nou, vom vedea că buy-hold-ul se mută la Punctul 5 și depășește performanța constantă la punctul 6.

Figura 2

Copyright 2009 Investopedia. com

Linia de fund Majoritatea profesioniștilor care lucrează cu clienți de pensionare urmează strategia de reechilibrare a mixului constant. Majoritatea publicului general investit nu are nicio strategie de reechilibrare sau urmărește mai degrabă cumpărarea din cadrul implicit decât o strategie conștientă de gestionare a portofoliului. Indiferent de strategia pe care o folosiți, în perioade economice dificile, veți auzi adesea mantra "stick to the plan", care este precedată de "asigurați-vă că aveți un plan bun". O strategie de reechilibrare clar definită este o componentă esențială a managementului portofoliului.