
În general, o declarație privind politica de investiții (IPS) este un document care definește modul în care este gestionat un portofoliu de investiții. Declarațiile privind politica de investiții au fost folosite de mult timp de investitorii care gestionează portofolii mari. Managerii care supraveghează fondurile de pensii, dotările și activele de investiții deținute de companiile de asigurări de viață aderă la declarațiile de politică de investiții într-un efort de a crește probabilitatea ca obiectivele investiționale stabilite pentru contul respectiv să fie îndeplinite.
Dar investitorii individuali se îndreaptă din ce în ce mai mult spre IPS atunci când își înființează portofoliile. A avea un plan, de asemenea, ajută la procesul de luare a deciziilor, reducând șansele ca apelurile judiciare solicitate emoțional să conducă deciziile de investiții. Citiți mai departe pentru a afla cum să configurați un IPS și cum vă poate ajuta să vă atingeți obiectivele de investiție.
Declarația privind politica de investiții pentru investitorul mediu Deși declarațiile politicii de investiții au fost folosite în mod obișnuit de către investitorii instituționali și cei care supraveghează portofolii mari, ele nu au fost utilizate în mod obișnuit de către investitorii care gestionează conturi mai mici impozabile de brokeraj sau conturi de pensii). Investitorii care administrează conturile mai mici au fost înclinați să adopte o abordare "așteptați-vă". Adică, mulți au ales să investească la intervale regulate și speră că conturile se vor acumula în valoare la o rată care va satisface cerințele viitoare.
De exemplu, luați investitorii care își gestionează propriile conturi individuale de pensionare. Acești investitori adesea nu creează declarații de politică de investiții. În schimb, aceștia depun contribuții regulate în conturile lor și speră că într-o zi vor avea destui bani să se retragă. Acest lucru se dovedește a fi o strategie eficientă pentru unii. Din păcate, alții consideră că trebuie să întârzie pensionarea deoarece nu au acumulat suficientă avere. (Pentru a afla mai multe despre conturile de pensionare, vă rugăm să consultați Contribuțiile IRA: eligibilitate și termene și suplimentarea venitului dvs. de pensionare cu IRA >.)
Secțiuni esențiale într-o declarație privind politica de investiții
Un IPS simplu poate fi creat cu doar șase secțiuni. Cele șase secțiuni de bază pentru un IPS creat de investitor sunt: Informații privind contul
- Obiectivul investițional
- Toleranța riscului
- Activele admise
- Informațiile contului dezvăluie conturile reale care vor fi gestionate în conformitate cu IPS.De exemplu, un investitor poate alege să administreze un plan de pensii calificat, un cont impozabil și un trust bazat pe același IPS.
- Obiectivul investițional
- Obiectivul investițional este explicabil. Această secțiune a declarației privind politica de investiții identifică obiectivul investițional al investitorului. Investitorii care caută să genereze profituri mari pot folosi aici un termen precum "creștere". Investitorii care doresc doar să producă venituri în portofoliu își pot descrie obiectivul investițional drept "venit curent".
Toleranța la risc Toleranța la risc este o altă secțiune destul de simplă. Riscul de toleranță indică volumul de volatilitate pe care investitorul îl simte confortabil în portofoliu. Chestionarele de toleranță la risc disponibile pe internet sau de la o companie de servicii financiare pot ajuta investitorii să-și determine toleranțele individuale la risc. (Pentru mai multe informații, citiți
Toleranța de risc de personalizare și
Determinarea riscului și piramida de risc .) Active admisibile Această secțiune a IPS indică activele pe care investitorul permite investițiilor directe. Riscul și rentabilitatea, prin convenție, sunt factori care pot determina investitorii să aleagă un activ în următorii ani. De exemplu, un investitor cu toleranță scăzută la risc care se apropie de pensie ar fi mai probabil să aleagă active sigure, dar cu un randament mai scăzut, cum ar fi obligațiunile Trezoreriei. Lichiditatea, rentabilitatea și taxele de retragere ar putea fi factori suplimentari care sunt utilizați pentru a determina activele admise de investitor. Pot fi incluse aici elemente cum ar fi capitalul intern, capitalul internațional, capitalul privat și proprietățile imobiliare. Instrucțiuni de rebalansare Orientările privind reechilibrarea relevă condițiile în care investitorul va reechilibra portofoliul. Investitorii pot alege să reechilibreze portofoliul trimestrial, semestrial sau anual. Alți investitori consideră că o abordare mai bună trebuie să fie reechilibrarea atunci când intervalele țintă au fost încălcate. De exemplu, un IPS poate indica faptul că 75% dintr-un portofoliu ar trebui să fie investite în acțiuni interne. Cu toate acestea, portofoliul este autorizat să dețină doar 70% din acțiunile interne și până la 80%. Astfel, portofoliul va fi reechilibrat ori de câte ori capitalul intern este în afara ferestrei de 70-80%. Investitorii individuali pot folosi, de asemenea, această ocazie pentru a evalua performanța portofoliului. O metodă de a face acest lucru este de a compara rentabilitatea absolută generată cu nevoile sale individuale. De exemplu, dacă portofoliul a generat 6% în decursul anului calendaristic, dar nevoile investitorului cer 8%, portofoliul a înregistrat o performanță scăzută cu 2%. (Mai multe despre reechilibrare, citiți
Un ghid pentru construirea portofoliului .)
Circumstanțe unice În cele din urmă, este esențial ca toate IPS-urile create de investitor să conțină o secțiune circumstanțe unice. Această secțiune va detalia orice informații specifice investitorilor. De exemplu, în această secțiune poate fi indicată oferirea caritabilă sau deținerea unui stoc atent deținut. Există o serie de secțiuni suplimentare care ar putea fi incluse și într-un IPS. Secțiunile cu titlul "frecvența revizuirilor portofoliului", "considerentele fiscale" și "constrângerile" sunt doar câteva exemple de secțiuni suplimentare care ar putea fi adăugate.În cele din urmă, unii investitori pot găsi și o secțiune "constrângeri" benefice. Crearea unei declarații privind politica de investiții
Investitorii pot crea o declarație privind politica de investiții, luând o clipă să se gândească la motivele pentru care își mențin conturile de investiții. De acolo este o chestiune de completare a informațiilor pentru secțiunile esențiale menționate mai sus. Obiectivul investițional, toleranța la risc și celelalte elemente pot fi stabilite după ce au fost puse în discuție motivele pentru care există conturile. În timp ce unii investitori vor trebui să efectueze cercetări în diferite clase de active pentru a stabili o listă a activelor admise, aceste informații sunt disponibile imediat pe site-urile internet legate de investiții. O altă alternativă ar fi să solicitați asistența unui consultant de încredere. IPS-urile ar trebui să fie actualizate atunci când circumstanțele investitorilor se schimbă. De exemplu, un eveniment care schimbă viața, cum ar fi căsătoria, divorțul, nașterea sau moartea unui membru al familiei sau câștigarea loteriei, ar putea justifica necesitatea schimbării IPS.
Creșterea importanței
Investitorii care gestionează portofolii mai mici încep să cumpere importanța de a avea o declarație privind politica de investiții. A avea un IPS care să indice în mod clar modul în care activele de investiții vor fi gestionate și monitorizate ar putea ajuta chiar și persoanele cu conturi modeste să-și atingă obiectivele de investiții.
Cum să creați o declarație privind politica de investiții pentru clienți | Declarațiile de investiție

Ale Investopedia sunt vitale pentru consilierii financiari și clienții lor. Iată câteva sfaturi pentru a le crea.
Cum se creează o declarație privind politica de investiții pentru clienți | Declarațiile de investiție

Ale Investopedia sunt vitale pentru consilierii financiari și clienții lor. Iată câteva sfaturi pentru a le crea.
Declarațiile financiare pro forma pot fi mai utile analiștilor și investitorilor decât declarațiile GAAP?

Analizează controversa față de standardele de raportare GAAP în comparație cu declarațiile pro forma și invata care sunt considerate mai utile investitorilor.