ÎNțelegerea modului în care companiile petroliere plătesc impozite

Escaping the Global Banking Cartel (Octombrie 2024)

Escaping the Global Banking Cartel (Octombrie 2024)
ÎNțelegerea modului în care companiile petroliere plătesc impozite

Cuprins:

Anonim

Companiile mari de petrol din Statele Unite plătesc impozite la o rată semnificativ mai mică decât impozitul federal efectiv de impozitare efectivă (ETR) de 35% plătit de majoritatea celorlalți corporații mari. Acest lucru se datorează prevederilor codului fiscal din S.U.A. care oferă subvenții și permite acestor companii să amâne și să evite plata impozitului pe venit federal.

Avantajele fiscale acordate Big Oil

Companiile petroliere au capacitatea de a amâna plățile fiscale către guvernul federal al Statelor Unite. Într-un raport publicat de contribuabili pentru "Common Sense" în 2014, sa constatat că între 2009 și 2013, prin numeroasele prevederi fiscale din codul fiscal american care acordau societăților petroliere un statut special, cele mai mari 20 de companii petroliere și gaze au putut să amâne plățile până la jumătate din impozitele federale pe venit. Aceste companii au plătit 11,7% din venitul lor înainte de impozitare, ceea ce este cu 23 de puncte procentuale mai mic decât cel necesar celor mai multe companii. Se estimează că cea mai mare parte a acestei sume a fost suportată de cele patru companii mari, ExxonMobil, ConocoPhillips, Occidental și Chevron, care au adus aproximativ 84% din veniturile grupului. Aceste companii au plătit 85% din impozitul pe venit al grupului, în timp ce companiile mai mici au plătit un procent mult mai mic, doar 3,7% din veniturile totale ale acestora în impozite.

-> ->

Amânări fiscale pentru un ulei mare

Multe companii mari de petrol aleg să-și amâne plățile fiscale federale în schimbul datoriilor sub forma datoriilor fiscale datorate guvernului federal. Între 2009 și 2013, companiile mai mici din top 20 au amânat mai mult de 87% din datoriile fiscale combinate. Multe companii participă la procente semnificative ale companiilor lor cu privire la obligațiile fiscale datorate guvernului Statelor Unite. Companiile petroliere sunt în măsură să deducă astfel de porțiuni semnificative ale veniturilor lor printr-o prevedere fiscală numită "indemnizația de epuizare", care a fost adoptată în 1926.

-> Subvenții pentru uleiuri mari

Companiile mari de petrol primesc și subvenții sub formă de credite fiscale și scutiri. Companiile petroliere au reușit să evite plata impozitelor pe cheltuieli asociate cu termenul nebulos "costuri de foraj intangibil" începând cu anul 1916. Costurile de foraj intangibile pot cuprinde eforturi necinstite de a forța în locații noi, precum și costurile asociate noului echipament sau infrastructurii de foraj. Acestea sunt surse imense de cheltuieli de capital.

Cealaltă parte a argumentelor

În timp ce companiile mari de petrol beneficiază de avantaje fiscale în S.U.A., ele se confruntă cu niște coduri fiscale mai puțin oneste la nivel internațional. Multe companii petroliere plătesc impozit pe venit și guvernelor străine, care nu includ opțiunea de a amâna ca mecanism codurile lor fiscale. Veniturile din impozitele pe profit amânate sunt adesea folosite de companiile petroliere pentru plata impozitului pe venit datorat guvernelor străine.

Modalitățile prin care companiile mari de petrol beneficiază de avantaje fiscale federale dau impresia că contribuabilul american subvenționează efectiv o industrie de miliarde de dolari controlată de câteva mari organizații, ceea ce implică un fel de nepotism între marile corporații și parlamentarii. Unii susțin, în opoziție cu acest punct, că companiile petroliere beneficiază de avantaje fiscale de către guvernul federal, deoarece petrolul este o marfă vitală folosită de un procent enorm de americani și dispozițiile fiscale sunt destinate să beneficieze și să asigure supraviețuirea majorității întreprinderilor mici mai degrabă decât marile corporații. Susținătorii subvențiilor pentru petrolul mare fac comparații cu dispozițiile guvernului federal privind subvențiile agricole, care permit vânzarea anumitor culturi la prețuri accesibile și compensarea echitabilă a agricultorilor. Purtătorii de cuvânt ai petrolului susțin că scăderea impozitelor și a subvențiilor pentru petrolul mare ar costa guvernul sub forma plăților fiscale și a contribuabililor sub forma locurilor de muncă reduse, a aprovizionării cu petrol și a investițiilor în sectorul privat.